Eroi la Deșteptarea? Pardon, scuzați, bonsoar! #2

Un interviu edificator cu Mihai Buznea, ultimul șef de la Steagul roșu și primul al Deșteptării.

– Care credeti ca a fost cel mai dificil moment al acelei zile de 22 decembrie 1989?
– Cred ca printre revolutionarii din decembrie trebuie inclusi, fara nicio rezerva, si ziaristii din redactia noastra, pentru ca si-au asumat o mare responsabilitate, un mare risc. Noi chiar am intentionat ca in ziua de 22 de decembrie sa scoatem o editie speciala, de dupa amiaza. In Bacau, schimbarea a avut loc in jurul orei 13,30, deci ar fi fost timpul necesar pentru o editie de seara, format tabloid, cu doua pagini, un ziar soc, cu principalele evenimente din acea zi. Din diferite motive tehnice, a incertitudinilor, a nesigurantei, editia s-a cristalizat abia in acea noapte si am aparut pe piata cu noul ziar, cu noua denumire, cu noul continut la ora trei dimineata, pe 23 decembrie.

– Cum s-a facut schimbarea in redactie, ma refer la stabilirea noii conduceri, a responsabilitatilor?
– Ziarul Steagul Rosu, in cei 44 de ani de aparitie a avut 13 redactori sefi, ultimul am fost eu, fiind numit pe acea functie pe 22 decembrie, la ora 11,15 minute. Am fost, deci, redactor sef al fostului ziar doua ore, pâna la ora 13, 30, când mi-am adunat colegii si le-am spus, va apare un nou ziar, este nevoie de o noua conducere.

Integral, în Deșteptarea

Ce concluzii trag eu din acest interviu? Că oamenii organului de partid traiau in incertitudine și nesiguranță chiar după fuga lui Ceaușescu și de aia nu au scos un ziar pe 22 seara. Dar au scos unul pe 23 decembrie dimineața, după ce au fost adunați și li s-a spus că se face un nou ziar.

Cam atât despre eroism la Deșteptarea. Prin asta nu vreau să spun că oamenii sunt mai buni sau mai răi, doar că nu sunt eroi și au preferat să nu riște nimic. Nici nu era posibil, fără ordin de la Partid.