Educația rutieră ar trebui să se predea obligatoriu în școli

Circul prin oraș, prin afara lui, cu mașina, pe jos, cu bicla. Dacă prin „participanți la trafic” înțelegem în general șoferii, motocicliștii, căruțașii, bicicliștii, ar trebui să nu-i uităm pe pietoni. Problemele celor cu colacul / ghidonul în mână sunt știute și tot mai grave, practic semnalizarea a devenit facultativă, la fel și parcarea legală.

Dar să zicem că există niște examene de care trebuie să treacă șoferii, bicicliștii și motocicliștii sunt în general adulți, riscă pe bărbile lor. Ce ne facem cu pietonii?

Pietonii adulți români sunt pierduți definitiv, dacă-i duci „în afară” rămân șocați că trecerea de pietoni nu e sufrageria lor, nu se pot lăfăi prin ea când au chef. Peste tot în lume, pietonii nu sunt stăpânii carosabilului, nici măcar pe zebre. Aștepți să se mai adune câțiva care vor să treacă și abia apoi calci pe stradă, dar numai un pic, atât cât să fii observat de un șofer. Dacă te arunci „în valuri”, ești ca și belit, te pupă mă-ta mort sau te plimbi toată viață în cărucior.

Inutil să ne mai batem mintea cu pietonii din România, sunt un exemplu al haosului organizațional de care suferim. Cu adulții nu mai putem face nimic, îi seceră Dumnezeu pe câte unul, în speranța că alții învață cum să traverseze strada. Zadarnic, de-aia avem copii acidentați cu părinții sau bunicii de mână!

Și am ajuns la subiect, copiii pietoni. Nu-i învață nimeni în mod sistematic ce-i cu strada, cum să-și protejeze viața. Pe ulițele satelor, printre blocuri, pe străduțe, în parcări, e plin de țânci „dezlegați”, care aleargă bezmetici. Din când în când mai văd știri cu tragedii și-mi revin în minte imagini de pe traseele mele. Părinții nu-s pe lângă odrasle, să le păzească, pericolul e maxim.

Practic, avem o nouă formă a selecției naturale de tip spartan (în Sparta, mamele își lăsau să moară de foame copiii la care sesizau slăbiciuni sau tații îi aruncau direct în apă, să se înece șamd). Cum o rezolvăm, pentru ca generațiile viitoare să nu sufere de cretinism stradal?

Soluția e la școală, în introducerea obligatorie a disciplinei „Educație rutieră”. Ore în care să li se predea lecții și – atenție! – cu examene, la fel ca la mate, fizică, istorie. Domeniul ăsta e prea serios, ca să-l lăsăm la latitudinea unui diriginte sau a ocazionalelor acțiuni organizate de polițiști în școli. Dacă trebuie să știi aritmetică, pentru a te descurca în viață, trebuie să cunoști și să respecți regulile de circulație, ca să rămâi viu.

Orele să fie predate de polițiști sau alt personal special calificat, care să fie plătiți pentru asta, nu ore suplimentare obligatorii gratuite.

– sursă foto.