Un reportaj din seria „cutremurător”, la radio Europa FM. Povestea reporterița, cu voce sfâșiată, despre cazul unei căsuțe lovite de stihii. „În casă, erau o bunică și nepotul ei. Când apa cu mâl dădea să intre peste ei, copilul s-a aruncat în genunchi și s-a rugat la Dumnezeu, ca să le salveze viețile”.
Unii dintre voi veți trage concluzia că uite, a ținut rugăciunea, nepotul cu bunica au trăit și au apucat să povestească. Alt învățământ este dovada irefutabilă că nu e nevoie de biserici, Dumnezeu te vede la domiciliu, să nu mai construim inutil „lăcașe”.
Alții ar putea gândi că „rugăciunea” este o invenție a jurnalistei, căreia i s-a părut prea banal să relateze că baba și nepotul au dat mâlul la o parte cu mâinile lor și s-au salvat ieșind din casă. Și aici, dreptcredincioșii ar putea spune că e mâna lui D-zeu, care a dat mâlul. OK, de acord cu asta, avem încă un argument că bisericile sunt prea mainstream.
A treia interpretare, răutăcioasă, este că oamenii se salvează singuri, dacă pun mâna la lucru. Concluzia este aceeași ca mai sus, nu e nevoie să-i facem atâtea case lui Dumnezeu, dacă vrem să le salvăm pe ale noastre.
– sursă foto.
numai in tarile sarace merge treaba cu Doamne ajuta