Talent irosit a împlinit ieri doi ani de viață virtuală. Cristi Juverdeanu și-a făcut bilanțul într-un proces verbal succint. Să zic și eu ceva despre aniversarea asta, nu?
Păi blogul e colectiv, prefer să-l citesc pe Cristi, căruia o să-i rămână porecla de Irositu’, probabil. Îmi plac articolele lui, mai ales alea pe care le înțeleg :D. Adică uneori o dă în șmechereli informatice, domeniu în care eu sunt extrem de limitat.
Îmi mai place – deși deseori mă enervează la culme – naivitatea cu care scrie despre teme grele, pe care nu le descâlcesc oamenii mari. Că naivitate e să vrei padocuri de câini, în loc de sală polivalentă, nu?
Conștiință civică neașteptat de critică, Talent irosit are un soi de bățoșenie simpatică, adică oamenii ăia scriu de parcă vorbele lor ar putea rezolva foametea din Somalia, la fel de bine ca amplasarea steagurilor la instituțiile publice.
Îmi mai place devotamentul lui Cristi față de prieteni și tenacitatea în susținerea propriilor convingeri. Nedreptatea îl scandalizează. E genul care se-aruncă în foc pentru tine, fără să-și facă backup.
Mă bucur să-l cunosc și să-l citesc. La mulți ani!

Deşi l’ai pomenit doar pe Cristi, îţi mulţumesc şi eu pentru urări în numele meu şi al colorlalţi irosiţi. Cu respect!
O poza mai buna cu el nu cred ca puteai gasi =))