Era vara lui 1995, Ion Iliescu făcea o vizită de trei zile în județul Bacău. Roșu, peste tot. Eram la Euro TV și am fost pe traseu pas cu pas. Pe un câmp cu grâu și o caniculă insuportabilă, un director de firmă agricolă îi arăta ceva la o planșă înaltului musafir. Directorul era de la Agribac, iar imaginea mi-a amintit de Ceaușescu, vizitele lui de lucru și lingăii comuniști.
În aceeași zi, delegația ajunge în oraș, unde președintele are parte de o primire triumfală, să vadă că poporul îl vrea. De fapt, poporul nu-l dorea, ceea ce s-a văzut un an mai târziu, când Iliescu a pierdut cursa prezidențială.
Pentru cine nu-și aduce aminte, prin ’95, nu erau cozi la magazine. Da’ deloc. Cel puțin la raioanele de carne bătea vântul. Eram în plină expansiune inflaționistă, prețurile creșteau zilnic, oamenii nu stăteau la cozi, pentru că nu-și pemiteau.
În ziua aia însă, la magazinul Agribac (cel în care e Agricola acum, în Centru) erau cozi interminabile. Fuseseră scăzute prețurile, pentru ca Iliescu să vadă oameni în magazine, cozi, abundență, trai bun. Banu se dăduse peste cap să-l impresioneze pe tătuc.
1995-1996
În vara următoare, Banu candida la alegerile locale, ca membru PDAR, în echipă cu arhitectul Săndulescu. Nu mai știu rezultatele exacte, că le-a eclipsat Sechelariu pe toate. Până în toamna 1996, Banu deja trecuse la PNL, unde unii amici de-ai lui deja îi sugerau lui Cataramă că ar putea fi ministru la Agricultură, din partea CDR.
Atunci s-a găsit și Banu să urle în plină stradă la mine, supărat că îl întrebasem pe Cataramă cum se împacă având în partid pe unul care-l lingușise pe Iliescu. Răspunsul a venit chiar în seara aia, când patroana postului tv a fost sunată să fiu dat afară. Nu m-a dat.
1999-2000
Deja eram în guvernarea CDR, liberalii erau la Prefectură. Dar nu liberali pe placul lui Mihai Banu. Pur și simplu nu-l suporta pe Ioan Silviu Lefter, pe care-l acuza că a fraternizat cu dușmanul Sechelariu, primarul în funcție. Împreună cu actualul șef de la UNPR, Adrian Mironescu, a organizat un puci în două runde, în urma căruia, după ce i-a fost retras sprijinul politic, Lefter a demisionat.
A fost înlocuit cu prefectul cel mai slab pe care l-a avut Bacăul, pucistul Mironescu. Banu a ajuns repede șef de cabinet, unde n-a făcut mulți purici. Nu era ceva care să-l propulseze pentru postul de primar. Deja se apropiau localele, era an preelectoral. Necazul a venit tot vara, când fiul său a fost implicat într-un acciddent mortal.
De la acel accident, evenimentele au început să se precipite. Anunțase că vrea scaunul lui Sechelariu, iar primarul de atunci și-a pus cățeii de la Deșteptarea să scrie zi de zi despre accident și „groparul Agribac”. Deșteptarea a făcut atunci cam ce face și acum, numai că alții sunt scribii. Dacă o să vină vorba, am să-i nominalizez, pentru că a fost prima mare campanie abjectă a fostului Steagul roșu.
Rezultatul însă a fost atins. Atacat zi de zi, Banu a preferat să se vândă și pe el, și partidul, după mai multe întâlniri de negocieri cu Sechelariu, în urma cărora Banu&PNL au prestat un non-combat, care l-a mai ținut în post patru ani pe omul-stadion.
2004
Până să vină alegerile locale din 2004, Banu plecase la PD, după ce-și lăsase partidul capră în fața lui Seche. Acolo, aceeași ambiție, de a candida la Primărie. Au urmat aceleași atacuri ale Deșteptării și, deloc surprinzător, același teatru ieftin cu primarul în funcție. Dintr-o dată, nici ziarul n-a mai atacat furibund, nici Seche, dar nici Banu. PD era în aceeași poziție ca PNL, cu patru ani în urmă. A urmat, cum ne amintim, eșecul tuturor, administrat de o populație sătulă de blat.
2008
Înaintea alegerilor din 2008, a plecat din nou de la PD, ca să reintre în PNL. A primit funcții și a fost pus să candideze la parlamentare. A ieșit deputat, după care s-a dus din nou la PD (unde e alt blat cu Seche), ca să acuze PNL că l-a ignorat. De altfel, el nu e singurul politician căruia-i place să fie la putere, cu orice preț.
Cam atât, pentru moment, am să mai scriu, pe măsură ce-mi aduc aminte astfel de episoade, și cu alți politicieni.
- Foto: agrinet.ro.
Victor a zis
Frate, dar de cate ori a plecat de la un partid la altul? De 7 ori?
Buddy a zis
Asta e exemplul tipic de traseist politic, pe care-l doare in cot de doctrina partidului; isi urmareste doar propriul interes…
Eu zic ca e suficient sa stie lumea ca el a condus Agribacul la faliment: un om care nu a fost in stare sa managerieze o firma, nu va fi nicidecum in stare sa conduca o localitate (un judet, o tara)
Thutan a zis
M-am uitat la filmuletul acesta si mi-e pur si simplu greata. Mi-e greata mai mereu cand aud oameni vorbind laudativ despre sine.Acest demolator de intreprinderi ,lingau josnic si traseist fara obraz este cel mai falnic exemplar …al degradarii umane.
costel a zis
Acum se merita vizionat clip-ul, dupa ce l-a ridicat DNA.