Nicoleta Bichescu a murit azi, după 52 de ani de viață și 7 săptămâni de suferință. Cancer. După Claudiu Poe Boangiu și Cezara Duță, în 2011, și Ovidiu Pauliuc, în aprilie 2020, dar și după alți și alți jurnaliști, nu musai de la Ziarul de Bacău, am ajuns în etapa „și nici eu nu mă simt prea bine”. I-ar fi plăcut gluma…
Detalii despre Nicoleta găsiți în ziar, eu am cunoscut-o mai bine după ce m-am dus să lucrez cu ea. S-au nimerit să fie anii de foc 2002-2004, care au pregătit mari schimbări în societatea băcăuană. Ca șefă, era enervantă, de cele mai multe ori, cu un stil de lucru de-a dreptul imposibil, dar care scotea untul și din cele mai proaste condeie. Ca jurnalistă, textele ei erau impecabile, mereu am considerat că am de învățat de la ea.
Acuși, în iunie, se fac 20 de ani de la lansarea Ziarului de Bacău, unde a fost redactor-șef și fondator.
Nu se certa cu nimeni, decât când era la tastatură și scria, lucru pe care ar trebui să-l practice toți jurnaliștii. Nu se grăbea niciodată sau, dacă o făcea, tot în ritmul ei era. Enervantă! Doar acum, cu boala, s-a dus repede…
Articolele ei se mai găsesc în presa centrală și pe site-ul Ziarului de Iași, care prelua Ziarul de Bacău, ale cărui arhive au fost șterse de un deștept, în 2008. A apărut de multe ori la televiziunile locale, am zis să pun aici câteva linkuri din arhivă:
Nu intelegeam de ce atarna deasupra Bacaului nori grei si urati. Nu stiam de ce a plans cerul. Nu-mi intelegeam starea: parca asteptam sa se intample ceva dureros…Si s-a intamplat!… Da, Nicoleta Bichescu nu a mai putut rabda, nu a mai putut indura. Am cunoscut-o, am indragit-o, am apreciat-o….Of, drum bun in Lumina draga mea….
Florine, poza asta o aveam si eu! nu POT scrie. mi-e atat de dor se ea….