Singura modalitatea în care te poți afirma în politică e să atragi atenția asupra ta, să ai un comportament conflictual, ca să fii promovat în presă. Pentru asta, îți trebuie stomac, distonocalm și spirit critic, nu oricine poate exploata pe termen lung potențialul unei lupte fără mănuși.
La televiziunile centrale, apar în ultima vreme doar doi politicieni din Bacău. Unul e Gabriel Berca, traseist pe filiera APR, PUR, PNL, PDL, PMP. Din câte aud, face presiuni să vină șef la PNL, prin zona asta. Unii s-ar bucura, ca să-l poată jugăni pentru presiunile pe care le-a făcut, ca prefect, pentru niște retrocedări (am să revin asupra acestui scandal).
Al doilea e deputatul PSD Cosmin Necula. Apare ca reprezentant al partidului la televiziunile centrale. Binevenite pentru orice politician, dar și pentru alegătorii care se văd reprezentați de o voce a lor, aparițiile lui au ca defecte șabloanele pe care le folosește, adică vorbește prea din cărți și se pierde în mulțime. Când nu prezinți fapte și opinii personale, nu înțepi pe nimeni, ci emiți principii general valabile și necontestate de nimeni ești plictisitor. „Susținem lupta împotriva corupției” s-a mai rostit de-atâtea ori…
Mai interesant ar fi să se folosească de ocaziile care i se oferă ca să fie mai incisiv, să spună pe șleau ce are de zis. Ba chiar să intre în colflict cu cei la care de obicei nu face decât vagi aluzii.
Acum câteva zile, Cosmin Necula a rostit în plenul Camerei Deputaților un eseu despre demagogie, în care a trimis săgeți cu vârf de vată înspre niște persoane pe care nu le-a numit. La cine să mă gândesc eu, alegător din Bacău, când aud că „De regulă, demagogul politic are un trecut dubios. Ori a fost șpringar prin afara țării, ori a activat în cei 25 de ani pe holurile și cafenelele Parlamentului”? Cunosc cel puțin un politican care a furat în Germania, dar dacă s-a referit la altcineva, din alt județ? Când dai nume, ești automat preluat de presă, altfel nu știe nimeni ce vrei să spui.
În general, politicienii se tem de propriile opinii și nu le exprimă tăios, iar asta le diminuează impactul în rândul alegătorilor. Poate oamenii nu vor neapărat scandal, dar vor să audă lucruri concrete de la cei care le cer votul, societatea e surdă la principii luate din cărți și statute de partid.
Politicienilor le mai este frică de Biserică, de aia invită preoți încruntați la fiecare decizie care nu-i privește, dar despre care musai au o părere ce trebuie însușită. De fiecare dată, parlamentarii votează așa cum le dictează prin interpuși patriarhul Daniel. Nu din religiozitate, ci de frică. Într-o zi, o să vină ultra-Fericitul și o să le impună cum să-și zugrăvească în propriile case, iar ei vor reacționa prompt, principial, cu trafaletul.
Lasă un răspuns