Finanțările pe Legea 350/2005 de la bugetul local al municipiului Bacău se dezbat atât de eronat, încât s-a ajuns într-o situație plină de penibil, ridicol și ipocrizie. Nu e însă o noutate, discuțiile din anii anteriori s-au purtat populist și simplist: cine n-a luat a criticat risipa „banului public”, iar fiecare dintre cei care au luat e convins că doar ei merită finanțare, ceilalți sigur fură/sifonează același „ban public”.
Sub masca apărării unor principii, modul de alocare și cheltuire a banilor de la Consiliul Local Bacău a fost criticat permanent. Ba de ce la fotbal, ba de ce la handbal, ba de ce la biserici, ba de ce la ecologiști șamd. În general, toată lumea era nemulțumită, inclusiv beneficiarii banilor: prea multe hârtii, prea multă răspundere, plus imensul frecuș birocratic.
Acum, se dovedește însă că unii dintre criticii care invocau principii „superioare” aveau de fapt o problemă personală cu șefii asociațiilor beneficiare sau ar fi vrut să aibă chiar ei acces la „cașcaval”. Asta a condus la un lobby paroxistic în asamblarea mecanismului de alocare a fondurilor.
Să vedem ce declară consilierul local Cristi Manolache (PER-UNPR), în Deșteptarea de azi:
Explicati-mi si mie, de fapt nu numai mie, ci tuturor bacauanilor, de ce anul trecut, când erau conduse de Constantin Apostol si Liviu Goian, echipa de handbal masculin si cea de fotbal au primit, la un loc, doua milioane de euro, iar acum, când acesti oameni au iesit din peisaj, votati niste modificari care ar duce la desfiintarea acestor echipe?”, vocifereaza Manolache. (sursa)
Cu alte cuvinte, nu sumele alocate de la bugetul local erau problema reală pentru vocalul consilier local, ci oamenii din fruntea asociațiilor. Dacă „odioșii” au dispărut, dintr-o dată nu mai sunt probleme, se pot vărsa aceleași sume, tot în scopuri criticate până acum din grija ipocrită pentru „banul public”.
Habar n-am de ce conducerea Primăriei Bacău a vrut anul ăsta să reducă sumele acordate pe Legea 350, plafoanele și cofinanțările. Poate, așa cum s-a spus, de teama unor noi scandaluri sau a unor anchete ale procurorilor. Sau poate ca să le arate beneficiarilor că, deși primesc de ani buni finanțare, n-au fost în stare să stea pe propriile picioare. Marii manageri ai sportului băcăuan sunt de fapt niște milogi, permanent cu mâna întinsă, dar tare guralivi, când vine vorba să-și aroge merite.
Cei care sar mereu de cur în sus uită principiul de la care a plecat Legea 350, și anume crearea unui cadru legal pentru finanțarea inițiativelor societății civile. În spiritul legii, important este ca activitățile finanțate să fie de interes public, să aibă adresabilitate și scop. Ridicarea unei biserici nu e un scop, nici dotarea cu bideu a unei case parohiale, dar renovarea unui monument valoros, fie el religios, are un rost. De aia, cei care cer bani pentru noi biserici merită scuipați între ochi și trimiși să cerșească din bugetul BOR. Nu interesul public e servit prin turnarea de noi betoane cu cruci, ci unul personal, al unui preot fără loc de muncă, dar cu pile la consilierii locali.
În cazul sportului, la fel, nu e normal să bagi bani în aceleași echipe de handralăi care fac scandal în prima zi de întârziere a salariului și indiferent de rezultate. Sportul profesionist nu e un scop public, dovadă fiind și sălile ori stadioanele cvasi-goale aproape la toate meciurile. Finanțarea echipelor de copchii ar fi însă un scop, chiar nobil, de mare interes public. După cum s-a observat în cazul burselor școlare, unde sunt implicate tot mari sume de bani, finanțarea activităților copiilor nu naște atâtea controverse, tocmai pentru că apare drept firească în ochii opiniei publice.
De mare utilitate publică este activitatea unor ong-uri care mereu primesc mai puțini bani decât ar avea nevoie, deși activitatea lor este pur caritabilă și suplinește lipsa de omenie a statului. Cred că, dacă e o problemă de limitare a bugetului, Bacăul ar putea renunța la campioanele lui Grapă și ratangiii lui Poenaru, ca să se poată finanța după nevoile reale și vitale Betania, Crucea Roșie, Lumina, Trust Orfelinat Ungureni, FSC șamd.
Dacă e să facă lobby, presa ar trebui să încurajeze performanța tinerilor la sport și învățătură și alocarea de bani pentru cei de care statul n-are grijă, iar aparținătorii sunt depășiți: bătrâni la pat, bătrâni părăsiți, copii orfani, copii cu diverse forme de handicap, oameni bolnavi care n-au altfel nicio șansă. Dacă e sănătoasă la cap și are rușine, Biserica n-ar trebui să mai ceară bani pentru noi betoane, ci pentru acte de reală caritate.
Dacă tot e să ne comparăm cu alții, Sibiul nu are nicio campioană la vreun sport, dar…
Corect punctul tau de vedere, dar exista inca un amanunt care ar putea completa tabloul. Anii trecuti s-au dat bani multi la sport dar este interesant ca multi dintre acestia nu prea au ajuns la sportivi. Altfel cum s-ar explica datoriile uriase catre sportivi sau terti? Si atunci, punctul ds vedere a lui Manolache este unul logic si corect.