Imensul scandal provocat acum de Elena Udrea e surprinzător doar pentru cei care n-au urmărit comportamentul „baronilor”, plasați în mod greșit numai în provincie, când, de fapt, mușuroiul de parveniți, escroci, corupți e pe Dâmbovița.
Cum recunoști un baron sau o baroneasă? Orice atingere care i se aduce e însoțită de un cor de maimuțe urlătoare din presă și politică. Înpreună, strigă „săriți, oameni buni, hoții, corupții, procurorii, agenturili!”.
Până acum câteva zile, aveam exemple clasice de baroni proprietari de ziariști care sar la beregățile dușmanilor: Mazăre, Oprișan, Sechelariu, Voiculescu, Băsescu, Ghiță, Vântu. Toți au fost acuzați și în sprijinul lor s-au ridicat armate de ziariști și alte slugi corupte cu bani mulți. Campaniile de ani de zile contra Statului nu s-au soldat cu nimic bun, scandalurile n-au oprit, până acum, inevitabilul.
Elena Udrea cade rău de tot între scaune, dar în picaj se agață ca înecata de orice, trage fața de masă cu tot cu argintărie și veselă. O vor urma cei pomeniți de ea pe drept sau cu viclenie mincinoasă, pentru că asta e soarta celor care au tolerat-o în ultimii zece ani pe această Mata Hari personală a lui Traian Băsescu. Sau Monica Lewinski, deși marinarul n-a fost utilizator profesionist de trabucuri.
Dacă analizăm veninul Elenei Udrea, vedem pizma ulceroasă că, după ce ani la rândul a fost la timonă, în poalele Marinerului, acum se vede târâtă printre oamenii obișnuiți. Diferența față de aceștia e că Udrea n-are demnitate, nu știe să piardă și urlă din rărunchi după răzbunare.
E adevărat sau nu ce zice favorita lui Traian Băsescu? Răspunsul corect poate include o plajă de la „nu”, trecând pe la „câte ceva” și ajungând la „da”. E important? Da, dar mai important e dacă arestările, anchetele din ultima vreme, indiferent cine le-a aprobat sau ordonat, sunt corecte, bazate pe fapte și adevăr. Dacă Elena Udrea e coruptă, puțin mă mai interesează că până acum a fost protejată de sistemul devenit acum dușman, dar sunt atent la valoarea de adevăr a acuzațiilor din spațiul public. La fel și în cazurile retrocedărilor, Microsoft etc.
Principala concluzie după spectacolul mediatic leagat de Justiție este că, în cele din urmă, tuturor le vine rândul, le-a plăcut până acum să se ascundă după „baronii locali”, când, de fapt, Bucureștiul stătea cu curul pe nuclearele „Little Boy” și „Fat Man”.
Lasă un răspuns