Fostul jurnalist Robert Turcescu vrea să-și facă televiziune online și a deschis o procedură de donații (crowdfunding). Unii au râs, alții au strigat «uite cum cerșește securistul!». Ultima aroganță a lui Robert Turcescu este să-i invite pe sponsorii de peste 1.000 de euro la masă. Probabil, pe banii pocăitului.
Sunt multe argumente contra, unul ar fi că, de fapt, tot online-ul e o mare televiziune, dar cred că se poate găsi o nișă de succes, deși, la cum se anunță, nu va fi decât o încercare trăsnită de transfer pe internet a șezătorilor televiziunilor de știri. Totuși, părerea mea este că inițiativa trebuie sprijinită, iar Turcescu să-și ducă la bun sfârșit proiectul (nu e idee, că n-a inventat el televiziunea online).
Explicația este simplă, Robert Turcescu reprezintă un sistem care colcăie de dosare și interese și e dornic de o supapă organizată profesionist. Stăpânii Dosarelor au nevoie de un meseriaș care să știe să răsfoiască un dosar, să-l prezinte ba la relanti, ba pe repede-nainte, după cum o cere ȚARA. Dacă nu reușește „televiziunea” lui Turcescu, vor avea de suferit alte ziare și televiziuni, care vor fi penetrate și mai abitir cu alți acoperiți.
Așa cum o sămânță crește și sparge asfaltul, așa și dosarele băieților își fac loc la lumina zilei. Mereu se va găsi un „Turcescu”, pentru „dezvăluiri senzaționale”. Dacă acoperiții ar pleca din presă la casele lor, multe ziare și televiziuni s-ar închide la foc automat, nici n-ar mai avea cine să stingă lumina.
În mod paradoxal, o mare parte a presei supraviețuiește doar prin acești supermeni. Cine naiba să mai stea în presă, dacă n-are mai multe surse de venit?! Una, două la stat, iar alta, ca un hobby, la privat, în presa liberă. Și uite-așa statul nostru fecund apără democrația născând pui vii.
Lasă un răspuns