Daț un leu pentru Ateneu!

Dramă! Articolul de azi, din Ziarul de Bacău, din care aflăm că se cheltuiesc 100.000 de euro pe o publicație care nu interesează pe nimeni, nici măcar pe cei 9 angajați, a stârnit reacții interesante. Cei mai supărați sunt câțiva oameni de cultură reali sau falși, care, de fapt, nici ei nu cumpără Revista Ateneu.

N-am să reiau informațiile din articol, dar am să vă invit să citim raportul de activitate al managementului revistei, pe 2023, depus la CJ, în care se confirmă, fără cifre, afirmațiile noastre.

Mi-a atras atenția o afirmație din raport, care arată nivelul înalt de incompetență și așteptările dezolante pe care conducerea Ateneului le are de la propria muncă:

Ne bucură faptul că revista este cunoscută și apreciată în mediul universitar, unii dintre colaboratorii
noștri permanenți, și un exemplu elocvent în acest sens este profesorul universitar doctor Liviu Franga
(de la Facultatea de Limbi și Literaturi Clasice Universitatea București) care trimite link-urile cu
Ateneul la un număr important de colegii de-ai domniei sale.

Faptul că un nene distribuie/face spam cu linkul către site-ul revistei e descris cu un entuziasm atât de infantil, încât nu te mai miri că oamenii dau în mintea copiilor la bătrânețe.

Problema cu Revista Ateneu nu e că nu face profit, ci că lâncezește în gloria vremurilor apuse, de care profită cu nesimțire. Cei 9 angajați nu dau semne că își propun să ducă mai departe munca lor (care-o fi, că nu știu ce se muncește 8 ore pe zi pentru 10 apariții pe an), să se mândrească cu ea. Așa se explică îndârjirea cu care lefegiii „culturali” își țin aproape la secret munca, ca și cum ar face cine știe ce cercetări secrete.

Ar mai fi multe de spus, dar eu nu sunt om de cultură, ca să îndrăznesc să analizez textele publicate. Mi-a sărit în ochi o prețiozitate a fiului profesorului Sporici, care zice despre altcineva că „întreprinde o recitire”. Vorbe goale, umflate ca gogoșile, ca să pară autorul un mare intelectual. Și e plină revista!

Soluția pe termen lung este păstrarea semnăturilor valoroase, diversificarea și întinerirea colaborărilor, reducerea numărului de salariați, că realmente nu e nevoie de 9. Revista nu are nevoie de sediu, ci de un birou de 15 mp în interiorul CJ și poate folosi la comun cu alte servicii sala de ședințe pentru ședințele de redacție, dacă se mai țin. Plus un site reprezentativ pentru viața culturală a Bacăului, cu multe articole de eveniment de profil, pe care presa generalistă nu (mai) are cum și nici de ce să le acopere.

Daț un leu pentru Ateneu, dar să merite!