Două situații în care banii aruncați cu dărnicie de populație se întorc împotriva ei și-i dau palme peste bot.
Prima e cu băncile ce au dat credite în franci elvețieni și acum derulează ample campanii de prostire a oamenilor și de liniștire a heirupului din Justiție. Prin diverse emisiuni tv, dar și prin campanii online, oamenilor li se spune insistent că n-au nicio șansă, că uite câți clienți pierd procesele, că…
Vineri, crainicul unei emisiuni economice de la Digi 24 avea un orgasm pe față, anunțând că într-un dosar contra unei bănci „expuse” pe franc elvețian reclamanții au luat mu-mu. Imediat după aia, mi-a umplut ecranul un „expert” de la Banca Transilvania (care – he-he – a cumpărat Volksbank), citind inepții de pe prompter. De unde are banca bani ca să își atace clienții? Chiar de la ei, de unde altundeva?!
Campania „Ora de religie care este” a costat ceva eforturi BOR, n-am idee câți bani, dar s-a mers în stilul securistic, poate și cu sprijinul subteran al organelor statului. Nu consider că ora de religie e cea mai mare problemă a învățământului, dar, la câte resurse s-au aruncat în joc, îmi dau seama de magnitudinea fenomenului și miza uriașă, pentru BOR. După părerea mea, trei sferturi dintre cereri sunt japcă curată, nici într-o mie de ani nu s-ar fi strâns 90% dintre părinți să le semneze.
Cadrele didactice de altă „confesiune” au forțat limita legii pentru semnăturile părinților și nu pricep de ce. Mă întreb dacă ar fi procedat la fel în cazul orelor de geografie, istorie, educație fizică, limba română, matematică. Probabil, nu s-ar fi băgat pentru nimeni, că numai Biserica are forța de persuasiune necesară. N-am auzit nici profii de religie să se revolte că ăia micii, de-a-ntâia, n-au avut abecedare de la începutul anului…
Și de unde are Biserica bani? De la populație, de unde!? Buget, donații, calendare, lumânări, iar buget, iar buget, iar buget!
Problema principală e că oamenii nu-și dau seama că sunt bătuți cu propriii bani. În schimb, se caină de lipsa lor.
Lasă un răspuns