Din 2008 încoace, niciun băcăuan nu a mai solicitat spre adopție vreun câine vagabond. A mai fost cum a mai fost, în perioada 2005-2007, când se mai ducea câte unul la Ecarisaj, să salveze un suflet canin. Acum, pauză. Unde sunt apostolii carității din Bacău?
Pe la televizor și în Consiliul Local, s-a făcut oarece zarvă. Niște asociații feminine de apărare a drepturilor câinilor vagabonzi au ciripit des și mult pe sticlă, doar pe sticlă. Au preferat să-i tragă pe alții de urechi, dar demoazelele respective sigur n-au adoptat vreodată un câine.
Ce-i de făcut? Legea nu-ți permite să le curmi suferința urbană. Nu poți să-i omori, că e penal. Ce se face? Sunt luați cam câte 60 odată, duși la scobit, li se pune o capsă cu semne distinctive și li se dă drumul în oraș. Aici ar trebui să intervină mila publică. Să-i ia acasă, în îngrijire. Un câine știe să te răsplătească. Totul e să meriți tu recunoștința lui.
Tu cîţi ai? Eu am doi.
@val: Inca n-am, sunt hain. Tu esti un suflet mai milos, bun de dat exemplu. De-astia ca tine ar trebui sa vorbeasca despre problema cainilor comunitari, nu oengistii politici..
Da, e trista povestea. Am trecut recent pe la adapost si erau aproximativ 200 de caini.
Problema cainilor vagabonzi? O noua – veche sursa de bani pentru asha zishii protectori blah si conducatori iubiti ai asociatiilor de protectie a animalelor. Pacat ca nu specifica numele animalelor protejate. Daca nu sunt portocalii asa le trebuie cainilor comunitari. Sa traiasca bine singuri alaturi de 200 de persoane in adapost. As vrea sa vad in adapost incuiati vreo 5-6 membri de seama ai asociatiei de protectie a animalelor (stiu eu care). Si apoi sa fie „eutanasiati” cu un par cu un cui la capat dupa metoda proprie brevetata.