Adrian Jicu, întors șef la Biblioteca Județeană, a scos o carte, „Iorgu”, un roman biografic despre George Bacovia. „Talentul” îi recomanda mai degrabă să se abțină, dar nah…
Cineva a găsit un mic fragment care scoate la iveală ce pitici are autorul pe creier:
„Când totul mergea bine, se pomenise trădat chiar de ai lui. Îl terfeliseră într-o gazetă meschină, Ziarul Bacăului, scornindu-i tot felul de mizerii: că ia bani și de la școală, și de la gazeta unde e colaborator, că muncește prea mult, că a călcat pe iarba din parc și alte bazaconii, doar ca să-l compromită… Aflase ce și cum: deranjase un dobitoc și ăla îl pârâse deputatului, cu care era bun amic din tinerețe”.
Aici, trebuie să recunosc că am greșit. Când am scris seria de investigații despre Adrian Jicu și job-urile cu care jongla și despre care nu știa să explice cum și când le face, toate la buget, nu m-am gândit să fac o sesizare la Parchet. Am fost consecvent cu meseria mea, de jurnalist, care nu presupune reclamații pe la instituții. Poate era cazul măcar Curtea de Conturi să-l calce, dar nu e timpul pierdut, nimic nu s-a „prescris”, mai ales că era și cu bani europeni. Munca titanică a lui Jicu trebuie să încapă între niște coperți, bag seamă…
Trec peste faptul ridicol că, din „Crăcănelul” lui Caragiale, Jicu se imaginează personaj din jurul lui Bacovia, și pun aici linkuri spre investigațiile pe care le-am publicat și în care, cu siguranță, nu l-am acuzat că muncește prea mult. Au contraire, coane!
Un lingău Jicu asta
@”ana” asa articol,asa comentariu.