Administrația Viziteu a deschis mass-media din Bacău cele mai multe procese, atât cât îmi pot eu aminti – și am prins ca ziarist toți primarii aleși după Revoluție! În acest moment, primarul, în nume personal, Primarul Viziteu, ca instituție (da, se dedublează, când e supy!), și Primăria Bacău cer în instanță în total 500.000 de lei (100.000 de la cei care țin pagina de Facebook Urban Bacău, iar restul de 400.000 de lei de la Ziarul de Bacău).
Nu mai puțin de 7 foști angajați în mass-media (unii încă fac pe ziariștii) lucrează în actuala administrație. Zic angajați, pentru că nu toți au fost propriu-zis jurnaliști, ci unii au pus lavaliere invitaților prin studiouri, dar se prezintă drept foști ziariști.
Ai fi zis că relația cu presa o să fie minunată după 2020, dar ne confruntăm nu numai cu cea mai opacă administrație, ci și cu cea mai agresivă la adresa jurnaliștilor. Ultimul proces deschis Ziarului de Bacău, căruia i se cer 300.000 de lei pentru două articole, nu este decât o încercare fățișă de intimidare. În fond, un abuz de putere cum nu s-a mai întâlnit în Bacău! La București, Libertatea lui Tolontan s-a confruntat cu un asalt similar din partea primarului Băluță.
Cu 7 foști angajați în presă trecuți în politică de partea lui, Viziteu pare să creadă că știe ce ar trebui să facă presa. Celor 7 din acest moment li se adaugă cei doi angajați ilegal la începutul mandatului, episod lăsat până acum cu o condamnare definitivă și alta în faza de apel.
Foștii mei colegi de breaslă lucrează în mare parte așa cum lucrau femeile alea din dosarul Dragnea, în interesul personal sau politic al lui Viziteu. Am evitat – pe cât s-a putut – să scriu despre ei, deși aproape toți au vulnerabilități, ba unii și-au angajat în aceeași instituție neveste, soți, rude, activează ca postaci în timpul programului șamd. Am fost chiar rugat, în numele solidarității de breaslă, să nu scriu despre dosarul penal de tăinuire al unui om de bază al sectei grupării Viziteu. N-am scris, a scăpat cu prescriere, m-am bucurat pentru el. Altul a mințit în instanță, a zis că a fost ziarist, ceea ce e fals: să pui microfoane nu te face jurnalist. Aș putea să-i fac plângere penală pentru mărturie mincinoasă, dar eu nu mă ocup cu așa ceva, consider că e o victimă a atmosferei mistice instaurate de șeful lui.
Nu am să scriu nici de-acum despre foștii mei colegi din mass-media, articolul ăsta nu e vreun avertisment, o tragere de ureche. Am vrut doar să-mi exprim mirarea că oameni din presă se pot întoarce în halul ăsta împotriva breslei din care au plecat. Ultimul proces, cel de 300.000 de lei, a fost deschis cu o cerere de chemare în judecată semnată de o fostă colegă de la 1 TV Bacău. Nu pot crede că a scris ea mizeria aia, sunt aproape convins că i s-a băgat sub nas, ca să o semneze. În cazul ăsta, o invit să se ducă la un parchet, să facă plângere, pentru că funcționarii publici nu pot fi obligați să semneze documente pe care nu le agreează.
Din fericire pentru mine, am întotdeauna răbdare, pentru că viața e plină de surprize plăcute.
Le mulțumesc colegilor de breaslă care s-au solidarizat public, în diverse forme, cu noi. Pe cei încă activi în presă, dar care depind financiar de Viziteu, îi înțeleg, dar eu, dacă ei ar fi pățit așa ceva, n-aș fi tăcut, pentru că, principial, sunt solidar cu breasla mea.
Lasă un răspuns