În școala primară, aveam un prof de istorie, Merticaru, mare filatelist, care făcea comerț cu timbre printre școlari.
Azi, așa ceva ar fi interzis, dar pe vremea aia primele zece minute ale orelor cu el erau destinate noutăților din clasoare.
Cumpăram timbre fără să știu ce valoare au, dar alea ștampilate erau mai ieftine. Colițele costau mai mult. Din câte-mi amintesc, am scos ceva bani de la părinți, ca să cumpăr niște hârtiuțe a căror valoare reală n-o cunosc nici azi.
Printre timbrele cumpărate, am câteva care ilustrează olimpiade, de iarnă și de vară.
Lasă un răspuns