Ca să știi despre o carte că e proastă, fără să o citești, nu e musai să te iei după coperți sau titlu, asta fac numai snobii și semidocții, ci poți să asculți ce spun lingușitorii. Dacă nici ei nu-s capabili să lege două vorbe de bine, pasul următor este să o faci și tu de râs.
Nu eu, că n-am fost la Bibliotecă, la evenimentul de pomină, ci s-a dus Deșteptarea, acolo am găsit miezul unui eveniment la care probabil nici autorul cărții n-ar fi vrut să participe. Este vorba despre Viorel Savin, care a lansat romanul „Cinesunta”.
„Aceasta este partea virilă a omului şi scriitorului Viorel Savin, partea «feminină» este dominată de o anume excitaţie, grabă în etichetare. Eşti prieten cu Viorel Savin dacă mergi în aceeaşi direcţie cu el, dacă o iei pe alături, ai pierdut! Am avut destule «incidente» cu Viorel Savin, am avut şi planuri comune, le-am abandonat, ne-am intersectat în ultima vreme, este metodic, abiţios, parior chiar, dar mai ales original, este persecutat de grija pentru originalitate”, a spus Constantin Călin, citat de Deșteptarea.
Practic, Călin s-a dus acolo nu ca să vorbească despre carte, ci ca să-i scoată ochii lui Savin că e pizmaș.
„Domnul Constantin Călin a scris despre prima mea carte şi am ţinut să fie prezent şi la acest ultim roman. Eu cred că aşa trebuie să se comporte doi intelectuali. E adevărat că nu am avut un timp canale de comunicare, mereu am simţit privirea din spate a criticului Constantin Călin, dar viaţa, timpul, ne arată că cel mai important lucru care se poate petrece este comunicarea”, i-a răspuns Viorel Savin.
Avem doi hodorogi cu pretenții intelectuale care nu se pot abține de la mersul pe arătură și pe care-i macină conflictele tinereții.
A urmat altă figură tristă a lingușelii numite pretențions „critică literară”:
„Viorel Savin stăpâneşte bine tehnica romanului, naraţiunea, astfel că întreaga poveste devine o parodiere a realului, o problemă iniţial simplă, devine una de importanţă globală. Un roman care trebuie citit cu deschidere şi înţelegere, cititorului nu-i va fi uşor să-l ducă până la capăt. Este un roman scris de Viorel Savin”, a zis Adrian Jicu, critic literar aflat acolo pentru că e directorul Bibliotecii și fără el nu se poate organiza nimic în „parohie”. Dar nici el n-a găsit un cuvânt cât de cât clar despre ce e între coperți, doar un sumbru avertisment: să citim cu înțelegere.
Îmi pare rău că nu m-am dus să asist la eveniment, poate reușeam să aflu despre ce a scris omul ăla în „Cinesunta” și de ce e așa prost romanul, de i s-a organizat înmormântarea la un loc cu lansarea.
Lasă un răspuns