Unii văd o problemă că nume mari ale Mișcării Legionare (inclusiv simpatizanți) ori criminali de război (stabiliți de tribunale după Al Doilea Război Mondial) trebuie să dispară din spațiul public. Zău dacă pricep de ce le suflăm atâta în c## unor oameni nu numai morți, dar și ghiulele de gleznele României.
După părerea mea, nu contează ce-a fost, poet, economist, politician, militar, să-i fie ras numele de peste tot, iar bustul să-i ajungă alături de capul lui Lenin de la Casa Scânteii. Pe bune, e chiar așa de greu să rupem mâța-n două? Ne tot lamentăm că Mircea Cancicov a fost băiat bun pentru Bacău. O fi fost, fraților, dar a fost și CRIMINAL DE RĂZBOI! Cum nimeni nu l-a reabilitat legal, să schimbăm urgent numele parcului, centrului de afaceri, străzii etc.
Nu e greu deloc, dacă vrem. La fel și poeții ori alte figuri. Nu contează că au fost talentați, deștepți, darnici, devreme-acasă, cât timp au, într-un fel sau altul, mâinile ori conștiințele pătate de sânge.
Ce facem cu ăia care se mai codesc, nu vor să aplice legislația și tot îi dau înainte cu „simbolurile”? La bulău! Că dacă nu luăm acum măsuri, memoria colectivă a ororilor legionare și a crimelor de război se va pierde, iar România nu va fi învățat nimic din propria istorie.
Nu e niciun pericol dacă dispar Cancicov, Antonescu, Țuțea, Pârvu, Gyr din „memoria națională”, vom dormi fără coșmaruri.
Lasă un răspuns