Un exemplu despre cum se face spectacol, fără să țipi, fără să insulți. Teodorei Ciuraru i-a plăcut subiectul cu playbackul de la Teatrul de Animație și l-a urmărit până la capăt, cu argumente. Chiar dacă nu mi se pare un mega-subiect, sunt nevoit să recunosc modul inteligent în care l-a blocat la Adrian Găzdaru, directorul Teatrului Bacovia. Urmăriți integral, e de manual.
Comentarii
Trackbacks
-
[…] și bătăioși ai Bacăului, iar cel mai tare moment (dintre cele văzute de mine) a fost când l-a pus la punct pe directorul teatrului. A avut și alte multe momente bune, cu siguranță va mai avea, că n-au […]
Nu stiu daca nu justifica de fapt ca nu si-a spalat parul de saptamani din cauza frigului…
Sunt spectacole in teatrul de animatie in care actorii poarta masti foarte grele, manuiesc papusi gigant sau joaca in spatele unui paravan(ex:”Neghinita”,”Jack si vrejul de fasole” si altele).Acestea nu permit ca vocea sa fie auzita nici de partenerii de scena,cu atat mai mult de spectatorul din sala.
La efortul de a nu purta pur si simplu spre exemplu o masca de 8kg, se adauga vocea de compozitie care nu mai e la fel de puternica ca cea proprie actorului si care, nu poate strabate materialul din care e confectionata masca(burete,polistiren,fibra de sticla,papier mache).
Un alt motiv este ca publicul de la reprezentatiile organizate din cursul saptamanii,este format din copii care nu au comportamentul unui spectator adult.Inchipuiti-va o sala cu o capacitate de 400 de locuri in care toti copiii striga,plang,rad,alearga si care cu greu sunt stapaniti de cadrele didactice care-i insotesc.
La sediu,duminica,cand copiii sunt insotiti de parinti vorbim deja de alt public.