Cum le mai întoarce soarta pe toate! Unul dintre politrucii din vremea lui Ceaușescu, Gheorghe Bălțătescu, scrie în Deșteptarea, cu mânie proletară, despre… „politrucii culturali”… ai lui Ceaușescu. Ipocrizie mai mare greu de găsit, poate doar la informatorii Securității care se plâng acum că au fost victime ale poliției politice!
Subiectul abordat de „Balțone” este despre scriitorul Doru Kalmuski. El vrea să protesteze față de ceva legat de impostura în domeniul cultural prin incinerarea tirajului propriei cărți, numită „Conspirația iudaică”.
E protestul omului, nu mă bag, n-are decât să dea foc la ce vrea el, dar gestul lui poate căpăta și alte conotații. Să dai foc în piața publică unei cărți cu numele „Conspirația iudaică”, indiferent ce scrie între coperți, e o dovadă cel puțin de inadecvare la realitățile acestui secol. Se pot deschide tot felul de întrebări: ce vrea el de fapt să ardă, simbolic? Cumva se ard cărți, ca în Berlinul lui Hitler? Este un gest antisemit? Este Kalmuski încet la minte? I-au crescut pene colorate pe spate?
În afară de asta, nu pricep de ce vrea să ardă niște cărți la care a muncit și pentru a căror tipărire o fi cheltuit niște bani. Doar piromanii ori victimele acceselor de furie turbată își pot da foc propriei munci.
În locul lui, ca să fie limpede contra cui protestez, aș fi cumpărat tirajele impostorilor culturali, le-aș fi făcut grămadă și le-aș fi dat foc. Să ardă porcăriile, nu lucrurile de calitate (presupunând că domnul Kalmuski a scris o carte bună).
PS. De fapt, Doru Kalmuski n-are nimic împotriva impostorilor cu care este coleg, ci protestează „la adresa transformarii de catre justitie, a cartii în obiect de troc penal”. Are cineva un chibrit și niște bolovani, că Doru Kalmuski vrea să protesteze, poate, cu un „Kristallnacht”?
Lasă un răspuns