Lăudaca doamnă Carmen Mihalache s-a întrecut pe sine cu criticile despre Theaterstock, festivalul care se petrece zilele astea în Bacău. În Deșteptarea de azi, Tanti cu Ruj icnește un text de-a dreptul demolator la adresa unui actor care i s-a nimerit în cale:
«Performanțe actoricești – (…) Vlad Zamfirescu (poate un pic ostentativ, pe alocuri) (…)» (sursa)
O să ziceți «Atâta, asta zici tu că dă de pământ?» Ce vă mirați?! Toată cronica, la fel ca și alte producții ale specialistei, mustește de pupincurisme menite să-i asigure locul în sălile de spectacole și, eventual, să-i oblige pe sclavii de la teatru să ridice alți spectatori, ca s-o așeze la belvedere pe madamă și să-i poziționeze confortabil bucile în scaun.
La piesa „criticată” de Mihalache (American buffalo) se întâmplă că am fost și eu. Nu mă pricep la teatru, dar cei trei actori și-au dat prea puțin silința (sau atât pot, piesa e proastă șamd), poate cu excepția lui Vizante. Iar traducerea n-a fost urmată de o adaptare, ceea ce a făcut ca dialogurile – firești în engleză, probabil – să pară artificiale, în limba română. Plus schimbările nejustificate de stări ale personajelor… Ce mai, au venit și au jucat ca la papuași! Finalul a fost de-a dreptul jenant. «Focus!» și lacrimi.
În finalul „devastatoarei” cronici, Carmen Mihalache se trezește vorbind:
„P.S. Deși nu vreau să mă amestec în stridenta și stupida querellă de pe Internet, total deplasată și nelalocul ei în acest moment, am să închei cu o propoziție de tot hazul (desigur unul cinic, de umor negru) repetată, în solidar, de cei trei jalnici pungași mărunți din „American buffalo”: „Pe unii nu poți să-i schimbi decât dacă-i omori”.
Doamna Mihalache, înțeleg, internetul nu-i de nivelul capodoperei cinematografice „Selfie”, dar e musai să știți că vorbele dumneavoastră meșteșugite vindecă nu numai bolile sufletului, ci și hemoroizii.
Lasă un răspuns