Săptămâna nebunilor

Începe azi ultima săptămână de campanie pentru primul tur al prezidențialelor. Părerea mea e că apele-s alese de multă vreme, iar mișcările electorale nu-și mai au acum rostul. Ieșirile sub-umane ale Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele fac parte din firescul atacurilor la persoană pe care le-am mai văzut și în alte campanii. Dacă n-ar fi fost ea, s-ar fi oferit altă încălțată cu chef de afirmare.

Jeg masiv este și pe internet, unde sunt zeci de postaci și comentaci de partid care talibanizează orice dezbatere. Dacă nu-ți place freza Monicăi Macovei, ești atacat automat de bancuri de pesti piranha, care te pun la punct în fel și chip, în numele blândei lor icoane.

Elena Udrea și Traian Băsescu vor intra în istorie pentru cel mai penibil cuplu electoral, aparițiile lor au ca scop doar să scuipe venin peste toți ceilalți. Elena Udrea e o puță cam trecută, care a jucat în poalele marinerului, dar mai mult de șase-șapte procente n-o poate ridica.

Klaus Iohannis, cel mai atacat candidat, este victima pațachinei de Voluntari, dar n-are dreptate să se supere că echipa PSD s-a gândit să otrăvească nițel cupoanele de pensii. E doar o idee foarte bună, noutatea este că Poșta oferă servicii atât de personalizate. În Bacău, n-au apărut peste tot fluturașii anti-Iohannis, semn că Poșta a luat banii degeaba, PSD poate fi doar încă un client nemulțumit.

Victor Ponta s-a pierdut în hățișul propriilor minciunele, nici el nu mai știe dac-o să crească taxele sau o să micșoreze tva-ul. Experiența anterioară arată că olteanul are mentalitate de perceptor. În ochii oamenilor cu bun-simț, scade tot mai mult, pe măsură ce purtătoarea sa de cuvânt apare jegoasă la televizor.

Călin Popescu Tăriceanu îmi amintește de Ioan Brătianu Cartof, ale cărui giumbușlucuri făceau deliciul electoral în anii 90.