Cunosc puțini dinamoviști, patru, dintre care doi sunt analfabeți de genul insistent, adică nu se abțin de la lătrat scris. Musiu deputat Lucian Ciubotaru în ce categorie-o fi?
Pe de altă parte, sunt și bieții de ei niște victime, îmi dau seama cât suferă că n-au echipă și se tot antrenează prin berării pentru Liga Campionilor, eventual se uită la alții cum prind o ciozvârtă și se bucură când iau bătaie.
Dinamovistul clasic are logică doar cât să aștepte o victorie insulară în campionat, ca să tragă concluzia categorică „Vezi, noi am fost cei mai buni, în toți acești 24 de ani!”. Tot specia asta de maidanez de fotbal a dat unei peluze întregi numele unui fotbalist care n-a văzut naționala, dar era perfect cât jucau ei pe locurile doi, trei, patru.
„DINAMO! DINAMO! DINAMO! DINAMO! DINAMO! DINAMO! DINAMO! DINAMO!” hahahaha!
Să fii fanul unei echipe românești de fotbal, oricare-ar fi ea, mi se pare în sine o prostie, o imensă pierdere de vreme, o risipă pe termen lung, o dovadă a lipsei capacității de prioritizare. Iar ăia care se ceartă sau se bat pentru echipele lor de looseri…
Lasă un răspuns