Boss, Political Animals și The Newsroom – seriale cu sex, politicieni și presă

Elaine Barrish (Sigourney Weaver) este, în Political Animals, secretar de stat și fostă nevastă de președinte al Statelor Unite. Acesta (Bud Hummond – jucat prost de Ciarán Hinds)  trăiește

încă și duce o viață de futăcios, în continuarea vieții de futăcios pe care a dus-o opt ani la Casa Albă.

Cei doi au problemele țării de rezolvat, dar și acasă, cu un copchil exemplar plus altul drogat și deviat sexual. Bunica alcoolică e bonus. În serial, mai vedem cum se lucrează cu presa, cum este ea manipulată sau cum se pune problema într-o redacție de pe la americani.

Pentru mine, filmul s-a rupt când eroina principala discută cu fostul soț (deci ea, secretară de stat, el fost președinte), la căpătâiul de spital al fiului drogat. Ea îi spune lui ceva de genul bărbate, noi ne-am neglijat familia, pentru că ne-am dedicat patriei. Koneț filma!

Tom Kane (Kelsey Grammer) este primarul orașului Chicago. El are o boală la cap asemănătoare cu Alzheimerul, dar se ferește să o facă publică. Boss mai are probleme cu nevasta avidă de putere, cam curvuliță de lux și pe interes.

Cei doi posedă și o copchilă drogată, cu sindrom NF și abuzată psihic în prima tinerețe, de către propriii părinți. De altfel, ta-su (primarul) nu se sfiește să o bage la pârnaie, ca să-i iasă lui niște cărți politice.

Și în „Boss”, observăm cum se leagă politica și presa, ca să fie treaba bună. Serialul prezintă interes pentru ziariști și politicieni, să vadă că nu inventăm noi roata pe-aici, pe la Românica.

Will MacAvoy (Jeff Daniels) este în Newsroom șeful unei echipe de știri dintr-o televiziune americană importantă. El este și vedetă tv națională, un fel de Esca, numai că implicat profund în facerea jurnalului și republican declarat (se pare că la americani e ok să-ți afirmi public simpatiile, nu ești omorât cu pietre).

MacAvoy și producătoarea lui – pe care a ciocănit-o un pic în tinerețe, dar care l-a părăsit pentru altul – sunt dușmanii senzaționalismului televizat și vor să facă așa-numitele știri care contează, în dauna audienței.

Problema cu The Newsroom sunt dialogurile. Ca în toate serialele lui Aaron Sorkin (în special „The West Wing”), oamenii au replici prea inteligente, rapide, oportune și documentate, ca să pară naturale. Ca să nu mai vorbesc de poantele fără cine știe ce umor.

Ah, era să uit, în toate cele trei seriale se face referire la bloguri, bloggeri etc.