În afară de familia și salariații lui, toată lumea îl vede-n pușcărie. Dan Voiculescu, securistul bătrân și vag damblagit, a ajuns victima propriilor tertipuri juridico-politice, a reușit să târâie șase ani dosarul (fiind condamnat la cinci ani de pușcărie de o instanță), dar ghinion! termenul prescripției mult așteptate e un pic prea îndepărtat, până în decembrie mai e timp suficient. La limită, dar suficient.
Opinia publică l-a condamnat deja, păreriștii de la televizor și ziariștii nu se mai întreabă de ce se amână sentința, ci de ce se amână condamnarea lui Dan Voiculescu. Comedia neagră merge până-ntr-acolo încât amânările sunt provocate de procedurile juridice și nu de inculpat, ai cărui avocați au mereu la ei excepții, observații, plângeri. Că de-aia-s avocați, să învățăm asta odată și odată! Chiar și așa, amânările din ultimul timp induc în opinia publică certitudinea că nu va lua cinci ani, ci mai mult, hotărârea instanței fiind o formalitate. Șapte, nouă, fără număr!
Trăim, totuși, vremuri aiuritoare, oricât ne-ar displăcea Varanul, sentința ar trebui să-i vină pe baza probelor la dosar. Or toți cei care se exprimă în spațiul public pornesc de la premisa că aparentele bâlbâieli și amânări din sânul completului de judecată sunt cauzate de Antena 3. Se presupune că judecătorii se tem să dea sentința, pentru că le e frică de reacția trustului de presă (știm în ce hal poate tăvăli Antena 3 un inamic al lui Dan Voiculescu).
Nici măcar teoretic, nu și-a pus nimeni problema că judecătorilor ar putea să nu le e fie frică de Antena 3, ci de alte reacții, din partea celor care îl vor la pârnaie pe Varan. Poate se tem de opinia publică, de Băsescu, cine știe? Poate nu au motiv să confirme sentința anterioară și se feresc de oprobriul public, preferând să plece ba mai sus, ba lateral, ba la pensie.
Sau poate nu se teme nimeni și asistăm la o simplă fatalitate!
Ziariștii n-ar trebui să dea sentințe despre nimeni. Dan Voiculescu e o jigodie, un turnător, un sub-om, dar instanța nu are de judecat caracterul mogulului, ci un dosar concret. După mintea opiniei publice, Varanul trebuia demult să înfunde temnița, dar pretindem că au trecut vremurile arbitrariului și dictaturii. Un om nu poate fi trimis în pușcărie doar pentru că e antipatic. De aia ar trebui să luăm în calcul toate variantele, fie și numai de dragul discuției libere.
Să ne dezvățăm să scriem cu bâta, e cazul să folosim regulile și mijloacele – multe – ale jurnalismului. E greu, dar într-o zi am putea fi mulțumiți că ne-am făcut treaba. Și în cazul opiniilor, judecăților de valoare, e o mare diferență între a spune despre cineva că e prost și a spune că e vinovat de fapte penale.
Daca ziaristii dau sentinte, sa se apune magistratii sa scrie la ziare