Băsescu – de la Președinte ales, la Președinte numit

Prima ieșire publică a președintelui Reîntors m-a prins departe de televizor, am urmărit doar reacțiile. Foarte lucidă mi s-a părut a lui Costi Rogozanu, de la VoxPublica. Cea mai amară constatare este că nu mai avem un Președinte ales, ci unul numit.

După lunga tăcere: referendumul n-a existat, noi sîntem Vestul, voi sînteţi restul

Mda, s-a terminat cu vacanţa, Traian Băsescu s-a întors. Şi a continuat mai dur ca-n campanie. A fost un fel de lovitură de stat. Le-a spus practic amabasadorilor cum să transmită în afară că statul de drept a fost făcut aproape ţăndări, dar acum îşi linge rănile şi se reface încet.

Acuzaţia de naţionalism este totuşi de un tupeu fără margini.

Traian Băsescu se prezintă ca un soi de comisar european venit în România de pe poziţii forte. A depăşit stadiul votului clasic. El e numit, e sprijinit. Mi se pare extrem de periculoasă alunecarea într-un soi de naţionalism pe invers: noi venim pe tancuri din vest şi civilizăm boborul.

(…)

TB intuieşte puterea şi acţionează mimetic. Puternic înseamnă să fii reprezentant FMI sau UE. Păi atunci să ne prezentăm ca fiind cruciaţii acestor cauze.

Nu credeam că e nevoie să le explic unor oameni precum Cristi Preda, profi universitari care predau ştiinţe politice, că discuţiile despre suveranitate în UE sînt prezente şi intense peste tot în Europa. Apropo, Sarkozy multiubitul prieten al lui Băsescu i-a dat peste cap lui Reding (aceasta intervenise în chestiunea romilor, pe bună dreptate spun eu) pentru comparaţia cu perioada nazistă (şi aici Reding şi-a luat-o pe bună dreptate, comparaţia fiind deplasată). Merkel s-a certat cu Curtea Constituţională tocmai pentru că aceasta-i cerea o consultare parlamentară înainte de deciziile care să privească UE şi implicit Germania.

(O paranteză: Să nu uităm un lucru. Tot soiul de intelectuali gedesişti care urlă “naţionalism” se află într-o impostură de-a dreptul comică. Principalii dezgropători ai naţionalismelor interbelice de tot felul, în numele elitismului, urlă acum “naţionaliştii”. Asta cînd toată scena intelectuală a fost dominată în ultimii douăzeci de ani de două forme de naţionalism: naţionalism cică luminat de tip gedesist şi naţionalism de tip “Săptămîna”; naţionalism elitist interbelic şi naţionalism ceauşist).

Pentru Băsescu e clar. Mesajul a fost cristalin: NU MAI ASVEM UN PREŞEDINTE ALES. DE DATA ASTA E NUMIT. Aşa că, la prima intervenţie după atîta tăcere, nici nu avea vreun rost să transmită vreun mesaj participanţilor la referendum. Referendumul n-a existat.

(…)

Scandalul românesc a fost de fapt o premieră europeană din mai multe puncte de vedere, iar principalul a fost înlocuirea scandalului economic cu scandalul democratic. Şantajul cu “insuficienţa democratică” va continua ca un substitut pentru o politică pe faţă spre o Uniune cu 2-3 viteze. După ce România a fost proiect european pilot pentru experimentarea austerităţii extreme, acum e un pilat pentru trecerea de la ratingul economic, la ratingul democratic.

Mulţumiri

Instituţiile lăudate: SRI, DNA, CSM. Asta e toată politica lui Traian Băsescu. Nu poate genetic-politic să depăşească discuţia în aceşti termeni. Justiţia nu se discută de fapt în termeni reali, se discută doar în termeni de “rezistenţă” şi “supraveghere”. Aşa că, vă mulţumesc băieţi că m-aţi votat.

(…)

Mitul României izolate. Dzeule, cine o vrea izolată? Toată lumea plînge şi se milogeşte la investitori, în privinţa asta nici un guvern n-a avut vreo altă atitudine deşi se chinuie comentatorii de serviciu să inventeze nu ştiu ce linie naţionalist liberală. În timp ce exact oamenii lor din businessul politic schimbă borduri, vînd hîrtie igienică la stat, trăiesc din “externalizări”.

Ce a înţeles Băsescu şi n-am înţeles noi?

Păi o spune doamna Reding, uneori de o sinceritate gigibecaliană:

“Vom menține o supraveghere atentă asupra României, după teribila bătălie care s-a derulat în iulie și august. Noi am putut să spunem opriți-vă din acest tip de puci parlamentar. Am evitat tot ce era mai rău mulțumită intervenției a mai multor actori, printre care Comisia Europeană, Parlamentul European, statele europene și chiar Fondul Monetar Internațional”

Ca să traducem: într-o bătălie totuşi democratică, după CCR, a trebuit să intervină “chiar” Fondul Monetar Internaţional ca să iasă cum trebuie.

Asta a spus indirect şi Traian Băsescu astăzi. Iar cu acest cinism al intervenţiilor împrumutat cu drag de elite cu genom extremist-interbelic dar cu vis european va trebui să ne obişnuim de acum.

– citiți integral, pe VoxPublica.