Un nene face de câțiva ani Raliul Moldovei. E apropitar de competiție, cum s-ar zice, deși contribuția lui e de 0,8% din cheltuieli, grosul banilor provin de la bugetul local. Vorbim despre miliarde de lei vechi, ca să fie băietul ăla patronache câteva zile pe an.
Nu contest oportunitatea finanțării din bani publici, și Monaco dă o groază de bani pentru ca Formula 1 să țină acolo o cursă pe an, deși circuitul e total impropriu competiției, în sensul că nu prea e loc de gonetă ca lumea, iar spațiile sunt prea strâmte.
Dar una e să ții Formula 1 la Monaco, alta e să plătești niște băieți să se joace cu mașinuțele în pădure. Asta-mi aduce aminte cum în 2015, la Europa FM, o tanti om-frumos invita isterică românii la Theaterstock, dar nu spunea unde naiba se ținea festivalul. Bacăul nu era pomenit, poate de aia miile de spectatori au ocolit epicentrul cultural al universului.
Partea mișto cu băieții apropitari de raliu e că, an de an, au în bugetul-de-la-buget sume frumușele pentru promovare în presa centrală, iar cea locală e total ignorată. Ziariștii din Bacău nu sunt însă uitați când vine vorba despre muncă, ei sunt primii chemați pe la prea-frumoasele evenimente.
Bine plătite, televiziunile centrale au grijă să ascundă știrile despre Raliul Moldovei la finalul jurnalelor sportive, când audiența e mică-pitică. Le-o fi rușine! Când se trage linie, beneficiul de imagine e zero, Bacăul e pomenit de câteva ori în niște știri fără audiență, iar local, pe traseul „raliului”, nu se dezvoltă absolut nimic, pentru că, de fapt, evenimentul nu interesează pe nimeni, Raliul Moldovei stârnește interes doar pe o rază de un kilometru în jurul liniilor de start și sosire.
Apropo, dacă ar exista cu adevărat un interes al publicului, ar apărea și sponsorii. De atâția ani, de când se organizează, Raliul Moldovei ar fi putut deveni o afacere de sine stătătoare, însă investitorii se abțin cu tâlc.
Bani de la buget = bani pentru partid si prieteni. Cam asa reiese.