Ziarul de Bacău a început să publice arhiva rătăcită și recuperată din perioada 2002-2008. Până acum, Cristi (Advertica) a reușit să recupereze și să publice 2002, 2003 și 2004, la final vor fi restaurate cam 100.000 de articole. Parte din istoria Bacăului.
Nu știu dacă ați observat, presa din Bacău are „memoria” scurtă, arhivele ori n-au fost păstrate, ori au fost șterse. E adevărat și faptul că în anii 2000 nu se publicau pe site-uri toate articolele destinate printului, ca să nu scadă vânzările. Cumva, era corect, pe atunci nu te puteai gândi serios la monetizarea conținutului online. De fapt, Ziarul de Bacău avea să fie prima și singura publicație care trece exclusiv online și are succes, după 2014.
M-am uitat „pe diagonală” peste munca ziariștilor din acea perioadă, m-am numărat printre ei, și, pe alocuri, m-am înfuriat. Ziarul de Bacău era al naibii de bun, doar că, cel puțin în prima parte, după lansare, nu ajungea la cititori, din cauza distribuției proaste (în Bacău exista un cvasi-monopol), a deciziilor proaste, a dezinteresului pentru urmărirea lanțului ziarist-editor-tipografie-distribuție-cititor. Cumva, exista convingerea că un ziar bun se vinde prin el însuși, ceea ce era total eronat.
Practic, articolele din anii de început abia acum ajung la public, prin restaurarea acestei arhive. E o reparație pe care echipele care au lansat ziarul și cele care au urmat o merită pe deplin, se muncea foarte mult, pe bani puțini și rari. În 2002-2004, prima mea perioadă la Ziarul de Bacău, n-am luat niciodată leafa la timp. Mai rău decât atât era doar dezinteresul de atunci al șefilor cunoscuți, pe care ziua de salariu îi lua prin surprindere, de parcă aveau să-ți facă o favoare.
„Dezinteresul” față de bani era și de la faptul că unii câștigau de la presa centrală, la care trimiteau tot ce era mai bun în Ziarul de Bacău. Fără să vreau, am avut o grămadă de deschideri prin Evenimentul Zilei, Europa FM, și alte publicații ori posturi de radio în vogă pe atunci. Aceleași articole, doar că lipsea semnătura mea. Și alții furau de rupeau: Agerpres, Mediafax plagiau fără jenă, situație perpetuată și în prezent.
Era un colectiv mișto de tot, care merita mai mult și mai bine, din punct de vedere material. Eu, care nu citeam ziarul a doua zi, nici măcar articolele proprii, descopăr acum că avea un mare potențial. De fapt, intuiesc, analizând conținutul, că genera bunăstare, dar nu și pentru „pălmașii” din redacție. Păcat, zic!
Bacăul era, atunci, o cu totul altă lume. Se regăsesc în arhiva restaurată articole cu demnitarii zilei, cu primarul de atunci, care nu fugea de presă, răspundea la telefon și era deschis la întrebări. Nivelul general era mult mai ridicat decât acum, unde calitatea umană a devenit o excepție. Când avea ceva de reproșat, Sechelariu mă suna pe mine, autorul, nu se apuca să telefoneze la șefi!
Când aveți timp, puteți să vedeți cum era Înaintea Erei Noastre, în arhiva Ziarului de Bacău 2002-2008. Lectură plăcută!
oameni, dar si vremurile chiar, erau de calitate. acum e un sistem de valori intoarse cu fundul in sus in care dictează impostorii si analfabeții
@mirela Asa e! În vremurile respective dictau oameni cu diplome luate pe bune și care aveau un discurs impecabil, se vedea de la o posta ca au 2 facultăți. Sechelariu, de exemplu. Hai ca m-ai făcut sa zâmbesc 😄