CRAB (Compania Regională de Apă Bacău) n-avea altă treabă luni seara, „fix trecute” pe la 20:00, decât să pună pe site un anunț expirat, de recrutare a directorului general. Probabil că procedura legală au încercat ei s-o respecte, vom vedea, dar zău dacă pricep ce le-a venit, în zile cu avarii, să stea pe net, să posteze anunțuri inutile, vechi de două luni.
Pentru că România e amuzantă până la os, am aflat ieri de la CRAB cine s-a ocupat de organizarea concursului pentru postul de director general: taman fostul director general, aflat în perioadele legale de concediu și preaviz de după demisie, ce s-au prelungit din vară până-n noiembrie. Dacă e adevărat, va trebui să găsim un superlativ al cuvântului absurd.
Am aflat ieri cât ar costa celebra rezervă de apă a Bacăului, adică țeava de la puțurile din Gherăiești, până la rezervoarele din Barați: cam 500.000 de euro. Dacă ne gândim că anii trecuți au intrat în nisip milioane de euro pentru fotbal, garduri de biserici și Theaterstock, ne dăm seama că problema putea fi rezolvată, dar cineva ori n-a știut, ori a ignorat gravitatea situației. Cât privește cei 20 de km de conductă veche, din azbest, care acum crapă de două ori pe an (nu-i vorbă, a crăpat și conducta nouă, acum 2 ani), problema se va rezolva dacă CRAB are succes cu aplicația pe POIM – Programul Operațional Infrastructură Mare, de la UE. Din cele 150 de milioane de euro, 15 ar fi pentru țeava de la Valea Uzului, segmentul Stejaru – Bacău.
În fine, cică se face o comisie, un comitet, ceva, de control la CRAB. O să fie funny, că acolo n-a călcat picior de om de multă vreme.
PS. Opoziția nu s-a simțit obligată zilele astea să zică nimic. Doar un traseist a făcut fina observație în Consiliul Local că primăria n-ar trebui să le dea oamenilor mai mult de doi litri de apă pe zi. Bine că n-a precizat să evite consumul excesiv de zahăr și sare.
Lasă un răspuns