Într-un bloc de pe Mioriței, dintr-un oraș moldovean, un apartament ar trebui exorcizat de un sobor de preoți trecuți de 3 ori pe sub masa cu moaștele Sfintei Parascheva, spălați de 3 ori în apele de Bobotează și care, în prealabil, au ocolit de trei ori, în genunchi, o mănăstire de la Muntele Athos. Desigur, numai după ce au strâns cotizația pentru Catedrala Mântuirii Neamului și au făcut norma la lumânări.
Apartamentul respectiv e cu ghinion, de aia are nevoie de proceduri bisericești pentru dezghinionizare. Povestea începe în negura finalului de mandat al unui fost primar, care dădea apartamente cu snopul către oamenii lui de bază. Mai pe lege, mai pe lângă, toată lumea era mulțumită, mai puțin cei de pe listele de așteptare. Locuințele proveneau dintre cele în care Primăria avea chiriași rău-platnici, cu mari datorii, dar și chitroși, răuvoitori, care n-aveau de gând să ajungă în veci la zi cu întreținerea, chiria etc.
După procese, chiriașii erau evacuați cu strigături, iar apartamentele erau repartizate altora. Facilitatea era că noii chiriași, dacă achitau datoriile și o diferență de bani, intrau în posesia dărăpănăturilor la un preț acceptabil, convenabil, neîmpovărător.
Apartamentul de pe Mioriței a ajuns la un ziarist care lucra pe-atunci la ziarul primarului. Numai că omul a devenit și el rău-platnic, nici vorbă să achite datoriile din urmă, ba chiar a făcut altele noi. A fost tolerat de Primărie până când s-a schimbat primarul și un șef de la Spațiul Locativ a pus ochii pe locuință. A început procedura de evacuare, ziaristul a fost scos afară, iar locuința a devenit goală și disponibilă.
Șeful de la Spațiul Locativ despre care vorbeam n-avea nici el dreptul la o locuință, însă și-a „construit” un dosar cu acte false, iar repartiția a fost semnată ilegal de primar, noul primar, ca primarul. Din nou, apartamentul de pe Mioriței ajunsese la cineva care nu avea dreptul.
Acel cineva, șef la Spațiul Locativ, avea gânduri și mai mari, vroia să cumpere locuința, tot la un preț acceptabil, convenabil, neîmpovărător. Numai că a vrut toate astea în timp ce conviețuia restrâns, claustrofobic, în alt spațiu locativ, cu Mata Hari, un personaj apropiat al unui grup de presiune și șantaj cu conexiuni în presă. Care l-a și pârât pe șeful de la Spațiul Locativ, din motive care nu ne interesează și nici nu contează. Și bine a făcut, ce s-ar face Justiția fără denunțători?! La proces, i s-a permis să spună ceea ce altor martori nu li se permite, pentru că trebuie să zică tot adevărul: „Prefer să mă abțin!”
Nu știu pe lângă cine își mai pudrează nasul Mata Hari și nici pe mâna cui a ajuns apartamentul, dar ar trebui exorcizat de un sobor de preoți trecuți de 3 ori…
Lasă un răspuns