Alina Mungiu, „patroana” unei școli de cadre de stil nou, a picat iarăși de partea incorectă a conceptelor. Aseară, a apărut la tv, să comenteze ultima anchetă Rise Project, „Serviciul lor secret”, care este, între noi fie vorba, încă o dovadă că avem un stat mafiot, iar proaspeții absolvenți de doișpe clase și facultăți ar face bine s-o taie rapid spre țări civilizate.
Ei bine, în afară de faptul că a tras rău de partea lui Dragnea și se vedea că o roade pizma pe ancheta celor de la Rise Project (are și ea România Curată, dar acolo se fac „liste negre” doar cu Google, din fotoliu), a minimalizat dezvăluirile, pe motiv că îs prea vechi.
În viziunea Alinei Mungiu, explicată tot de ea, „prea vechi” înseamnă că faptele penale s-au prescris, Dragnea n-ar mai putea fi trimis după gratii. Ei, aici e problema, mneaei nu pricepe că rostul explicit al presei nu e să bage sau să scoată oameni de la pușcărie, iar ziariștii scriu ca să scrie, aduc la lumină fapte neștiute, oricât de vechi ar fi, doar de amorul meseriei.
Un ziarist nu poate avea aceleași ținte ca alte instituții, gen parchete, instanțe de judecată etc. Pe logica asta, presa ar avea drept biblie NCP și NCPP, ar scrie numai în funcție de termenele de prescripție prevăzute acolo. Absurd!
Ziariștii nu-s activiști sau n-ar trebui să fie
Aseară, la alt post tv, a intervenit în direct Elena Dumitru, jurnalistă la Rise Project, care a contribuit la ancheta în discuție. Moderatoarea a întrebat-o ce face cu documentele, dacă depune undeva o reclamație, o plângere. Elena Dumitru a răspuns normal că nu e treaba unui jurnalist să facă reclamații, activiștii se ocupă cu așa ceva.
Corect, ziariștii care se țin de reclamații sunt activiști. Nu e ceva rău, nu e ilegal, e doar altă ocupație.
Lasă un răspuns