Știri albe pentru zile negre - blog de ziarist
Arta, atâta câtă este la Teatrul „Bacovia”, nu ține loc de foame. Mai multe actrițe ale scenei băcăuane merg pe la nunți, botezuri, luări din moț, unde fac pe ursitoarele. Pe youtube, au și reclame, cu imagini de la evenimentele unde prestează. Propun să-și lărgească oferta și să o adapteze la vremurile astea: bocitoare la înmormântări.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Aghiuta.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta, în acord cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform politicilor noastre: Politica de confidențialitate and Politica de colectare cookies
Fac si fetele un ban cinstit, ce ai cu ele?
Într-o societate neproductivă cultura cade pe ultimul loc. Ne-am făcut o tradiţie să învinuim sistemul. Artistul ar trebui să conlucreze atât cu instituţia, cât şi cu activitatea extrateatrală, să trăiască în simbioză, mai ales în România. Viaţa într-o instituţie culturală te duce pe calea inevitabilă a victimizării sociale. Dacă îţi prestezi activitatea artistică în afara ei îţi lezezi credibilitatea. Trebuie să exişti sub un oarecare blazon, prin urmare artistul trebuie să îşi ducă obligatoriu activitatea prin intermediul mai multor stratageme şi abordări, ca şi cum ar trebui să doarmă pe două perne. Aplauzele nu îţi plătesc nici ratele în bancă şi nici facturile la curent. (cel puţin mie mi s-a închis curentul de două ori din cauza întârzierii plătirii facturilor). Aceste evenimente nefaste te fac să gândeşti, te fac să identifici sursele de existenţă, credeţi-mă, sunt multe! Ca balerin mi-am găsit stratagemele de existenţă: sunt fondatorul unei trupe de cabaret, particip la programe artistice cu specific de caffe concert, predau balet, pregătesc copii pentru calificări la diferite concursuri şi festivaluri, concep videoclipuri, particip la seminarii şi comisii de jurizare etc. Prin urmare se poate. Vă expun un motou bosniac: „banul există pretutindeni, trebuie să descoperi principiul care te face să te apleci şi să îl culegi!” Felicitări tuturor colegilor care dau frâu liber iniţiativelor. Puneţi-vă întrebarea: „Cam ce aş putea face eu ca şi artist!” Subintelectul vă va răspunde, mai devreme sau mai târziu… 🙂 (că nu degeaba particip şi susţin seminarii de psihologie motivaţională la artist)