În perioadele de acalmie, activiștii se comportă ca niște patriarhi ai principiilor corecte, dau sfaturi, trag de urechi, iau atitudine seniorială, dau indicații, totul aparent fără politică.
Niște Isuși Hristoși ai societății, zici că s-ar lăsa crucificați pentru binele public. Apar pe la televizor comentând evenimentele, iar pe Facebook ori pe bloguri scriu clișee în limba de lemn a activiștilor nonguvernamentali.
Totul e bine și frumos cu activiștii societății civile, până se-apropie alegerile, când, brusc, te trezești că-ți spun verde-n față cu cine să votezi și pe cine să nu cumva să pui ștampila. În fiecare campanie, „civilii” bat un pas de defilare politică, de zică că la asta au visat toată viața!
România e o țară tristă, în care ong-urile și Biserica se ocupă cu manipulări politice taman când ar trebui să n-o facă.
Majoritatea ONG-urilor, mai ales cele din zona anticoruptiei, au fost pe fata cu Iohannis, sub pretextul problemelor din diaspora. E trist.