Marius Popa
Era prin 1997-1998, a venit la Euro TV cu maică-sa, lucru pentru care a fost mult timp ținta ironiilor. Vroia să fie cameraman. Au vorbit cu Costel Ciulină, el era director, care a venit la mine și la Edi Bărbulescu. Permanent aveam nevoie de oameni noi, l-am acceptat, cum îi acceptam pe toți cei care doreau să încerce meseria asta. Nu era nevoie de pile, ba din contra.
A durat ceva să ne convingă, dar a învățat meserie și a devenit unul dintre cei mai buni cameramani. După un timp, a ajuns în montaj. Un om cu o putere de muncă incredibilă. Dacă avea cafea, cola și țigări, nu conta cât stă la muncă. A făcut echipă foarte bună cu Florin Marksteiner, de la creație. Și cu Cristi Crețu, de la care a învățat să filmeze. Și cu Geanina Macovei, Mirela Romaneț, Tina Ciobanu, Vali Știrbu, Dan Dănăiță, Val Mănescu, Pușa Calustian, Liviu Moșneagu, Daniel Moldovan, Mircea Iacobeț, Florin Costache, Sorin Gheață, Mihaela Pancu… Cu toți.
În 2001, am plecat forțat de la Euro TV, el s-a angajat la Alfa TV. După un timp, s-a dus în Italia, la prietena lui, Geanina. Acum patru ani, în dimineața zilei de 15 ianuarie 2007, a murit în Spitalul din Cuneo, după o comă de aproape o lună. Tumoare la creier. Avea numai 30 de ani.
Am realizat multe lucruri împreună, am fost prieteni. A avut defecte, dar și mai multe calități. Îmi pare rău că nu mai e.
- Cătălin Bejan a scris un articol frumos, în Deșteptarea de marți, 16 ianuarie 2007.
Dumnezeu sa il ierte pe Marius. L-am cunoscut, si era un baiat bun. Sincer, m-am socat in seara asta pentru ca nu am stiut ca a murit.
Se pare ca dumnezeu ii ia la el pe cei mai buni spun asta deoarece si eu l-am cunoscut pe Marius Popa am lucrat 2 ani de zile la Alfa TV. La camera era foarte bun nu a vrut sa se bage pe editare ptr ca spunea ca e foarte mult stress .A invatat-o meserie pe Ramona Herciu in perioada aia fiind singura fata cameraman din Bacau. Era un tip meticulos calm si foarte de treaba. Cind am auzit ce sa intimplat am ramas un pik socat pentru ca era un tip in putere si sanatos. Dumnezeu sa-l odihneasca .
Abia am gasit articolul asta si vreau sa zic si eu ceva.
In primul rand m-a socat vestea… o primisem de la Edi Enache prin mail… cu decupaj din Desteptarea. Socant… mai ales cand e vorba de un om cu care ai muncit, ai creat, te-ai certat, te-ai impacat, ai mancat, ai baut, ai adormit in nopti lungi de productie pe podeaua Euro TV-ului… si tot asa… Marius nu a fost perfect, insa a avut o inima mare si un suflet de aur. Stiu ca mai erau momente cand nu ne sufeream unul pe altul… insa asa se intampla cand stai „bot in bot” aproape 24/24. Cred ca toata lumea stie cum e. Eu indraznesc sa zic ca l-am cunoscut pe Marius in toata stagiile lui si in toate toanele lui. Cateodata… si azi… cand mai dau peste o melodie care ii placea ma loveste gandul ca nu mai e cu noi si parca in mintea mea i-o dedic. Chiar ii zic si sotiei, care nu e romanca, de prietenia si mai important, camaraderia pe care am avut-o cu Marius.
Imi aduca aminte „Cocktail-ul mortii” ce-l beam ca disperatii in fiecare zi: cola cu ness caffe la plic… Era unica placere [pe langa tigari – pentru el] cand mai prindeam si noi o pauza.
Imi aduc aminte cand eram DJ la Disco Dragon impreuna [Mirela Romanet ne proposese…]. Ce-am mai facut din noptile alea, ce ii mai rupeam pe Bacauani cu distractia, ce-i mai puneam sa cante si sa danseze, cu sutele… Imi aduc aminte ce spirit avea ca in mometul in care alegea ceva toata lumea sarea pe ringul de dans ca hipnotizata.
Imi aduc aminte cand am inceput sa lucram la „Fii pe Faza”… stiam din start ca va fi o emisiune… si-atat… altceva nimic. Totul a inceput de la o idee si toti care eram acolo sus pe metereze ne-am implicat si idea s-a dezvotat si a devenit un show destul de vizionat pentru ca toti aveam idei si eram deschisi la noi incercari.
Marius, din cate imi amitesc eu, a fost miez-ul Euro TV-ului… Fara el… toti reporterii si cameramanii si toti ceilalti… eram pierduti… da… inca mai puteam functiona… insa fara noima.
Marius, ca prieten… asa cum am mai spus, mare suflet. Cate-odata ne mancam unul pe altul… „c-asa-i in tenis” insa la sfarsitul zilei ne bateam unul pe altul pe umar si ne bucuram ca am facut o treaba buna. Stiu a o data chiar i-am spus ca si-ar vinde si mama… ca eram suparat… insa el era ager si stia ce si cum sa faca sa profite de situatii… mi-a luat ceva timp sa inteleg asta si nu am apucat sa ii spun ca imi pare rau de ce i-am zis… Sper ca stie in inima lui ca Marku’ e tot prietenul lui si ca spera ca intr-o zi il va intalni de partea cealalta.
Daca vreti sa simtiti putin prezenta lui, ascultati „Dragoste te rog opreste-te”.
Domnul sa te odihneasca, Marius.
Stiu ca intr-o buna zi ne vom intalni din nou.
Mark