Piesă nouă la Teatrul „Bacovia”: «Gaițele, într-o noapte furtunoasă»

Anca Sigartău s-a instalat ieri la conducerea Teatrului Municipal „Bacovia”, printr-o conferință de presă emotivă. Zic „emotivă”, pentru că duduia a jucat mai multe stări de spirit, de la crisparea începutului și mimarea inocenței, la izbucnirea teatrală de bucurie, când i-a zis cineva „Bine ați venit”, și până la aburelile de politician complezent, cu alăturarea Sibiu-Bacău, din care, ce să zici, a văzut ea că avem infrastructură.

Nu-ș ce țevi o fi văzut, dar, din punct de vedere cultural, Gala Star n-a semănat niciodată cu festivalul de jazz, festivalul de teatru ori alte evenimente de calibru organizate la Sibiu. S-avem pardon, deci, tanti!

Madam Anca Sigartău a stat ieri lângă cei pe care, într-un acces isteric, i-a acuzat că vor să aranjeze concursul, să-i fure scaunul, să-i întineze cariera de la Teatrul Bulandra. Și pentru ce? Pentru că unul dintre concurenți a bătut câmpii pe un blog cu zero importanță și multe calmante pe rețetă.

Ipocrita doamnă Anca Sigartău e însă mai mult decât bine-venită la Teatrul „Bacovia”, pentru că are un alt statut și o altă carieră. CV-ul său e mult mai bun decât al oricărui actor aflat la ora asta în Bacău. Numele ei ar putea deschide uși, așa cum niște anonimi autohtoni, chiar talentați ca actori și buni manageri, n-ar putea nici într-o mie de ani.

Micro-scandalul premergător instalării Ancăi Sigartău ca directoare a teatrului trebuie dat uitării, pentru că abia de acum vor porni marile scandaluri. Odată intrată în teatru, se va confrunta cu mici cuiburi de viespi, fiecare cu interesele sale și relațiile în lumea politică ori presă. Deja, numirea bucureștencei a alungat o parte a ziariștilor de la conferința de presă, iar Deșteptarea a expediat subiectul în pagina 12, de stânga, semn că tanti de la PR nu e tocmai fericită cu șefa cea nouă. O să fie „cat-fight”. Ca să nu mai zic de Carmen Mihalache, criticul de teatru de care n-a auzit nici naiba, dar care are ifose de te doare mintea… S-o vezi ce se burică ea și dă de pereți, dacă nu-și primește invitațiile la timp și nu e lugu-lugu la ureche!

Dar nu e singurul exemplu, sunt și alții pe-acolo cu relațional în presă, vor avea grijă să transmită în direct fiecare scârțâit de scândură, pentru ca nu cumva doamna „Agamiță Dandanache” să deranjeze habitudinile de până acum. Orgoliile și țâfnele trebuie protejate cu orice preț, noua directoare va fi tocată mărunțel zi de zi, dar sunt sigur că va riposta, pentru că am văzut-o cum reacționează când e călcată pe bătături.

Va fi scandal, așadar, la Teatrul „Bacovia”, mai ales că Anca Sigartău a spus limpede ce crede despre performanțele culturale ale instituției: „Îmi doresc să fie un teatru care să intre în circuitul național și internațional al teatrelor prin spectacole de valoare, în primul rând. Trag linie și spun că există o suficiență din care vreau să ieșim. Vreau un teatru vizibil, în primul rând!”.

Cu alte cuvinte, teatrul băcăuan nu e acum în niciun circuit, pentru că n-are spectacole de valoare, trupa e autosuficientă, iar instituția e invizibilă de la București. Spuneți și voi, cum să suporte mulți din cei care lucrează în teatru un asemenea afront!? Din punctul ăsta de vedere, Anca Sigartău a debutat cu stângul, va întâlni multă ostilitate chiar și din partea actorilor talentați pe care-i are acum teatrul.

Anca Sigartău n-a venit singură, și-a adus toartă la pachet. Un nene, pe nume Dragoș Pandele, care va fi asistent al coanei Chirița directoare, dar nu va fi angajat al teatrului, ci greblă de fonduri europene. Pe internet, l-am găsit ca purtător de cuvânt al Casei de Cultură din Sibiu și posesor de firmă, Project Racursi, al cărei site nu funcționează, dar care mai demult l-a adus să cânte pe Julio Iglesias. Marele merit clamat de asistent este că ar fi autorul proiectului „Sibiu, capitală culturală europeană”. Dacă e așa, ne-am scos, omul știe ce vrea, sunt mari șanse să facă treabă pentru Teatrul „Bacovia”.

În condițiile date, Anca Sigartău și Guluță al ei sunt, poate, singura și ultima șansă pentru Teatrul „Bacovia”. Iertați-mi scepticismul, prefer să începem așa, decât să ne crizăm la final.