De ce nu penetrează presa băcăuană

Ideea mi-a venit de la două reportaje difuzate la Realitatea TV Bacău. În două ocazii, când în Bacău urma să se oprească apa rece/caldă, acest post a realizat interviuri cu veșnicii „oameni pe stradă”. Întrebarea era: Știați că se oprește apa? V-a anunțat cineva? Răspunsurile erau de genul: N-am știut, nu ne-a anunțat nimeni! N-au pus niciun anunț pe casa scării! N-am văzut nicăieri! șamd. Prima reacție ar fi să le zici acestor oameni care susțin că n-au știut: Boule, vaco! Ziare nu citești, la televiziunile locale nu te uiți. Stai tolănit/tolănită și te uiți la telenovele și la OTV. De unde pizda mă-tii ai vrea să afli?
Trec peste posibilitatea ca repetarea în zile diferite a acestui gen de reportaj poate să fie un soi de șantaj fin la adresa furnizorului de apă: degeaba au publicat Ziarul de Bacău, Deșteptarea și toate televiziunile! Dă-ne nouă un contrăcțel de publicitate și să vezi cum n-o să mai reclame nimeni că n-a știut, să vezi cum o să curgă la deal comunicarea! Trec, deci, peste asta, și ajung la o problemă reală: presa băcăuană (includ aici și televiziunile) nu mai ajunge la oameni, nu mai interesează pe multă lume.
De ce?
În primul rând, este o realitate deja istorică. Scăderea tirajelor publicațiilor face parte din cercul vicios aservire politică – promovare ziariști lingușitori – texte slabe – pierdere credibilitate – pierdere interes cititor – scădere tiraj – aservire și mai accentuată – și tot așa. Cine și de ce se face vinovat n-are rost să dezvolt aici, am tot scris în alte ocazii. În cazul televiziunilor, situația este asemănătoare, dar acolo problema capătă și alte conotații. Publicul pe care l-au avut posturile locale s-a redus, ca și în cazul presei scrise, din cauza pierderii încrederii publicului în ceea ce se vede pe sticlă. Aici, însă, mai apare o problemă: puțini dintre cei ce se mai uită la posturile locale mai cred în ceea ce aud/văd. Cazul clasic este al TV Bacău (Alfa TV), care și-a devorat propriul patron-candidat. Or, cu două babe și doi moșnegi fanatici drept telespectatori, un post de televiziune nu are influență. Deci nu contează.

În al doilea rând, avem de a face cu o reducere dramatică a publicului potențial. În cazul presei scrise, s-a redus numărul de chioșcuri de unde se poate cumpăra o publicație. În cazul televiziunilor, situația este gravă și se va înrăutăți și mai mult. Simplu: trecerea pe digital. Să calculăm teoretic. Avem 170.000 de cetățeni ai mun. Bacău. Adulți: zicem 100.000, rotund. Dintre ei, să apreciem că 50% ar vrea să să mai uite la televiziunile locale, chiar o și fac. Deci 50.000 de băcăuani priveau, la un moment dat, ocazional/zilnic, la posturile locale de televiziune. Asta înseamnă că publicul țintă locuia cam în 25.000 de case. Ei bine, cam o treime dintre locuințe au trecut deja la televiziunea digitală, adică nu mai au cum să urmărească posturile locale, pentru că acestea nu emit prin satelit. Cum ofertele de trecere pe digital sunt tot mai accesibile, se va ajunge repede la 50%.
Adică, practic, avem/vom avea curând un public potențial de 25.000 de băcăuani. Dacă și când urmărește publicul un post local e greu de știut, deși atât Realitatea TV Bacău, cât și TV Bacău mănâncă rahat pe tema asta și prostesc și ei pe cine pot, pe cine e dispus să se lase mințit.

Așadar, presa băcăuană e tot mai puțin influentă și, în curând, o să ajungă să nu mai conteze deloc sau aproape deloc. Dacă adaug creșterea influenței pe net, tabloul este mai complet. Undeva, lucrurile se echilibrează.