Te ștergi și intri. În urmă, zgrumțuri de noroi, praf, nisip, sare, cuie, cioburi de sticlă, gumă și orice ai mai luat pe tălpi în avântul
per pedes apostolorum. După tine, vine altul. Se șterge pe tălpi, dar inevitabil se molipsește de mizeria aflată acolo, pe țol.
La mine în bloc, în fața fiecărei uși există câte-un preș textil sau cauciucat. Rareori, o rogojină. Toate, jegoase, mai mult murdăresc decât să șteargă. Vii cu glodul tău pe picioare și intri cu gunoiul altuia. Aș înțelege existența preșului dacă ar fi de unică folosință. Hârști-hârști și gata, altul!
Mai cinstite mi se par răzătoarele de la țară. Te ții cu mâna de ele și îți cureți glodul pe toate laturile pantofului. Îi faci conturul. Noroiul cade, însă nu se mai ia pe încălțările altora.
Bună ziua, să mă descalț?
Au existat răzătoare într-un timp, dar au fost astupate cu ciment pe diverse motive: vara sunt greu de curatat, toamna, când plouă fac baltă, iarna îngheață, iar primăvara se căcau vecinii în ea.
Asta, pentru ca la bloc s-au mutat toti peizanii de la orase si sate care nu stiu ce e aia sa intri fara balast in casa.