Trei ani de criză au trecut, până când giganții presei românești au putut să vadă că nu e în regulă cu organizarea și viziunea Biroului Român de Audit al Tirajelor. “Îmi doresc un alt gen de studiu, mai ieftin și mai apropiat de mult mai puținii bani pe care îi luăm din publicitate”, a declarat Cătălin Tolontan, citat pe Pagina de media.
Agitația a pornit de la AGA BRAT, care a respins bugetul propus pentru măsurarea audienței.
Mă bucur că ăștia mari au ajuns la fundul sacului și își dau seama că se bagă mult prea mulți bani în BRAT și activitatea nerelevantă pe care o desfășoară. Și nu mă refer la stabilirea tirajelor, asta e treabă ușoară, ci la măsurarea audienței presei. Adică studiul SNA, care până acum zicea că un exemplar din Jurnalul Național este citit de 27 de persoane.
Ca membru BRAT, eram uimit că eu, cu micuța mea afacere, trebuia să achit cotizații și alte plăceri la fel ca Patriciu, Sârbu, Voiculescu. Nicio milă pentru presa locală, mică și cu bani puțini. Nicio corelație cu cifra de afaceri.
A venit rândul presei foste mari, acum cu tiraje mici, să-și dea seama că SNA este prea scump. Aștept să vadă cât de mari sunt cotizațiile și de ce are BRAT nevoie de un sediu închiriat pe Calea Victoriei. Dar pentru asta probabil că mai e nevoie de un an de criză.
Cred că JN e mai degrabă folosit de 27 de oameni, decât citit. Pe sistemul ‘rupe puţin să ajungă la toţi’. În ceea ce priveşte audienţele, până au fost bani căcălău a fost bine: plătim oricât, oricum tirajele şi impactul le raportăm noi şi nu le verifică nici dracu’. În plus, nu numai criza e vinovată de scăderea drastică a fondurilor; unii advertiseri şi-au dat seama pur şi simplu că publicitatea nu ajunge unde trebuie sau la câţi oameni li se promite. E multe de discutat pe marginea temei…