Nicio bancă în faliment. E bine sau e rău?

Reprezentații BNR apar la televizor să se laude cu rezultatele politicii monetare a țării. Cu ajutorul FMI, dar și al înțeleptelor decizii guvernatoriale, nicio bancă din România n-a dat încă faliment. Ei bine, e rău, e cazul să ne tremure chiloții de frica falimentelor bancare?

Cei mai uituci ar trebui să-și aducă aminte de falimentele Credit Bank, Băncii Turco-Române, Băncii Române de Scont, celebrelor bănci populare etc. Tot un faliment, dar mascat într-o fuziune cu BCR, a fost și cazul Bancorex.

Cu excepția celui din urmă, unde au plătit cu vârf și îndesat românii, falimentul băncilor a trecut cu urmări minime, adică depunătorii au fost despăgubiți din Fondul Național de Garantare. Și aici avem excepția băncilor populare, care nu erau bănci, deci n-au cotizat la FNG, iar clienții au rămas cu buzele umflate.

Sună simplist, dar lupta asta de a ține în viață niște entități doar de frica falimentului mi se pare mai păguboasă decât falimentul în sine. Nu mă refer la întregul sistem bancar, însă mi se pare suspect că peste tot în lume se închid bănci, numai în România nu.

În Bacău, se pune firma pe sediul Marfin Bank (foto).  Zău dacă-mi amintesc numele băncii care funcționa înainte acolo. Acum, răsare fosta Egnatia Bank, rebotezată la fel de rezonant ca numele original.

Dacă n-avem și noi faliții noștri bancari, poate ar fi cazul să dispară prin fuziune băncile mici și foarte mici. Nu mă refer la sedii și locuri de muncă, ci la entități. Prea multe nume care nu ajung branduri.

• La BCR, casierii sunt disponibilizați pe capete. Banii sunt încasați de persoane care se ocupă și de contracte, asigurări, transfer de bani, schimb valutar șamd. Ca să achiți o rată sau o factură, poți sta și o oră la coadă. Peste toate, dacă achiți rata altuia, te costă 4 lei faptul că nu ești titular. Cineva de la BCR e prost sau mi se pare mie?