Diferența dintre asociația bloggerilor și o sectă

Divanul AdBlog este asociația bloggerilor din Bacău și a apărut în urma unor blogmeeturi inițiate de Răzvan, după cum scrie chiar el.  Lucrurile s-au dezvoltat, au apărut intâlnirile Divanul VIP. Idei, ba din stânga, ba din dreapta, ne mai trebuie chef, forță și resurse, ca să le punem în practică.

Pentru că toată lumea așteaptă un text de la mine, din respect pentru Răzvan, căruia îi datorez intrarea în rândul bloggerilor și, poate, și mai mult, n-am să continui porcăiala pe care vrea el să o înceapă. Am să scriu despre ce nu este Divanul.

Asociația noastră reunește cei mai importanți bloggeri din Bacău – evident, mai puțin Răzvan. Niciunul dintre noi nu-și aduce în adunarea asta propriile spaime, interese, închipuiri.

De exemplu, la Divanul VIP, avem invitați din toate părțile, după o listă agreată unanim. Războaiele personale n-au ce căuta aici, le poartă fiecare pe cont propriu. Primul pe listă a fost Stavarache, a urmat Benea. Pe aceeași listă, e drept, mult mai jos, se află chiar și Sechelariu, dacă se poate rostogoli până la crâșmă.

Da, l-am putea invita și pe el, chiar dacă vrea să-și cumpere pamperși cu banii mei. Nici cu Scripăț n-am nimic, nici cu Berca. Nu-i agreez ca oameni politici, dar nu-i urăsc. Fac și ei parte din jocul ăsta de societate pe care îl jucăm toți. Și chiar să vreau să-mi impun opiniile, n-aș putea, pentru că bloggerii ceilalți au propria personalitate, propria gândire.

Tocmai de aceea, nu pot accepta ideea că simpatiile mele politice ar putea intra în conflict cu activitatea mea de zi cu zi. Dacă am făcut Divanul VIP cu Scripăț, am devenit omul lui Scripăț? Nici vorbă. Are, în schimb, simpatizanții lui în Divan.

Dacă am fi ales invitații exclusiv în funcție de ce are voie Răzvan să facă la locul lui de muncă, am fi ajuns la fel de citiți ca manualul de utilizare a becului. Drumul asociației bloggerilor nu poate fi dictat de politica redacțională a unui ziar, chiar dacă e bună, chiar dacă e rea.

Noi suntem pur și simplu alții, nu o prelungire a tirajului cuiva. Și nici nu protejăm orgolii, ca să salvăm aparențe și locuri de muncă. Nu suntem isterici, suntem calmi, ne vedem de treabă. Suntem diferiți între noi și ne-ar fi imposibil să ne comportăm ca o sectă paranoică.

Pe Răzvan îl cunosc și nu e deloc omul banului, ba dimpotrivă, ceea ce e o calitate. Dar nu pricep de ce lumea lui se învârte, acum, în jurul unor bazaconii financiare pe care nu le cunoaște, pentru că n-are cum. Nu vrea nimeni să-i fure nici banii, nici locul de parcare. Pentru mine e o enigmă cum a ajuns un om ca el de aceeași părere cu Limbă.