Te-a pus dracu’ să te dedulcești la credite în franci elvețieni? Ăla ești! În mod sigur, acum îți blestemi zilele când mergi cu numerarul la ghișeu. De unde iei, totuși, francii elvețieni? Umblă ei liberi prin oraș, să-i vadă tot gherțoiul?
Nope! Francul elvețian e o creatură aparte. În afară că s-a umflat de s-a speriat și banca centrală helvetică, e și al naibii de greu să-l găsești la un preț rezonabil. În mod sigur, dacă te duci cu lei la banca de unde te-ai împrumutat, vei plăti scump. De regulă, băncile care au dat credite în această monedă mai iau pielea de pe tine și printr-un curs de schimb realmente memorabil.
Ce faci? Cauți alte bănci. BCR n-are, dar aduce pe comandă. Prețul îl afli la botu’ calului, nu ți-l zice nimeni dinainte. După aia, vorbești singur două zile. Alte bănci nici n-au auzit ce e aia franc elvețian și nici nu sunt dispuse să te îndrume.
Cauți degeaba la centre de schimb valutar. Unii nici n-au auzit, iar alții au avut foarte rar și foarte puțini. Cu ocazia asta, constați că mulți dintre angajații de la casele de schimb au fețe de killeri.
În cele din urmă, afli că mai e o soluție, la Romanian International Bank (RIB). Aveți franci elvețieni? Avem. Cât vindeți francul? 3,805! Cumperi, că la Volksbank e 3,8390. Cât trebăluiește doamna de la ghișeul RIB, cursurile se schimbă de două ori. O fi vreun record de viteză la centrala bancară.
În timpul ăsta, afli că te scoți și mai ieftin dacă ești polițist. Angajații Poliției au prețuri speciale aici. Până să ieși, auzi în urmă că se anunță o nouă schimbare de curs.
La Transilvania am vazut ca e mai mic cursul fata de cel stabilit de BNR, atat la vanzare cat si la cumparare. N-am intrebat insa daca au, ca mi-a dat Al de sus minte suficienta incat sa n-am nevoie de ozn-uri de-astea. In „calitate” de colectionar insa am totusi o bancnota de 20. Daca-ti trebuie ti-o dau, ieftin. 😀
OK, tinem legatura.