După Revoluție, s-au umplut redacțiile de ziariști voluntari, care scriau din entuziasm, fără grija banilor. Ușor-ușor, au apărut niște forme ciudate de angajare, prin convenții civile. Nema impozite. După 1996, era mai greu cu aceste convenții și noii ziariști s-au trezit că au contracte de muncă. S-au umplut redacțiile de ziariști responsabili, cu gândul la viitor.
Prin 2000, au apărut drepturile de autor, pentru că patronii de presă nu mai aveau bani de impozite. S-a extins ca regulă. Pensii, zero. După 2010, s-a terminat și cu drepturile de autor, că au devenit costisitoare. S-au umplut tribunalele de falimente.
Mai nou, statul acordă facilități celor care angajează persoane cu dizabilități. Cu unele excepții, redacțiile ziarelor și televiziunilor s-au umplut de handicapați.
Lasă un răspuns