Dacă n-aș fi simțit pe propria piele, n-aș fi știut cum e să scrie despre tine un bou. Unul având câlți în loc de creier. Același Limbă zice azi în Deșteptarea că Dragoș Benea îngroapă 200.000 de euro în proiectul „Livada copilăriei”. Cică ar avea interese electorale.
De fapt, asta pare să fie singura hibă găsită de Bogdănel proiectului: Benea îi dă în cap lui Stavarache și mai ia un mandat, cu livezile astea de pe lângă școli. E cazul să comentez? Votează copiii? Și, dacă ar vota, ar fi ei bucuroși să-l voteze pe cel din cauza cărora stau după ore ca să ude pomii?
Votează părinții lor? Și mai greu de crezut. În primul rând, livezile plantate acum vor da rod peste câțiva ani. Poate să fie de folos la mandatul al patrulea, dar nici atunci, pentru că oamenii vor vota pentru merindele băgate în traistă, nu pentru perele mălăiețe din pomi.
- Prostacii lui Sechelariu au un singur reper moral pe lumea asta: omul cu funcție care a furat jumătate de oraș, a dat bani publici numai în interes propriu și a plantat la viața lui nu copaci, ci doar sămânță în cururi de secretare și ospătărițe cu dor de parvenire.
- Mai zice Limbă: „Costul acesteia nu e nici pe departe unul ieftin: 200.000 de euro.” Vita încălțată ar trebui să învețe că un cost nu poate fi ieftin sau scump, ci mic sau mare.
Nu te voteaza nimeni, doar pentru ca plantezi copaci. Trebuie sa ai mintea bolnava rau, ca sa cerzi asa ceva.
Costurile (preturile) nu vor fi niciodata ieftine sau scumpe, ci mai curand mici sau mari.
Costurile (ca si preturile) sunt mici sau mari, nicidecum ieftine sau scumpe.