Să scriem cu copitele

Din Ziarul de Bacău, aflăm cum nu se face o știre.

O femeie s-a prabusit joi dupa-amiaza intr-un autobuz care circula in municipiul Bacau, pe linia 22, pierzindu-si cunostinta. Ce-i drept ora era nepotrivita pentru plimbare, mai ales in cazul batrinilor, insa, la fel de adevarat este faptul ca aerul din autobuz era irespirabil.
(…)
Cineva a strigat la sofer sa opreasca masina pentru a o cobori pe femeie la aer. Batrina a ramas undeva in urma, in compania unor barbati care incercau sa-i acorde primul ajutor. (…) (Ramona IONESCU)

Ce lipsește? Lipsește deznodământul, poate și declarația victimei, dacă a scăpat. Erau de văzut și normele din transportul public, poate e obligatoriu aerul condiționat, poate nu. De-aia zice lumea că oricine poate fi ziarist, pentru că, iată, chiar oricine poate scrie la ziar. Auzi, cică baba se plimba la o oră nepotrivită! Cât de xxxx să fii, ca să scrii așa ceva despre un om cu care n-ai stat de vorbă!? Băăă, dacă era mă-ta, mai ziceai că se plimbă cu autobuzul?

E prea mult dacă spun că ziarista trebuia să coboare și să aștepte să vadă finalul întâmplării? Sau, dacă nu, e corect să spun că mai bine nu scria și mergea mai departe, langa-danga, danga-langa?