Logica banului, în chestiunea Casei „Alecsandri”

Oriunde e vorba de bani, apar și oameni interesați de ei, direct sau indirect. Chestiunea Casei „Alecsandri” e menținută ca o flacără vie de trustul Deșteptarea și un angajat/colaborator, distinsul domn profesor Ioan Dănilă.

Oriunde dă bani Primăria, Dănilă sare ca ars. „Consider ca e un moment de ratacire aceasta cumparare a casei Patrascanu”, zicea el, pentru – normal – Deșteptarea. Poate că așa e, dar…

În Deșteptarea de azi, tot dl. Dănilă mă convinge că nu tot ce zboară se mănâncă. Pe scurt, aflăm că Primăria caută o soluție, pe bani mai puțini, prin procedura exproprierii. Mai vedem, în premieră, că s-a organizat chiar o întâlnire, între viceprimari, conducerea Consiliului Județean, cu reprezentantul proprietarului casei multdorite. S-a stabilit că se merge pe expropriere. Toată lumea happy, nu? Nu!

Pare forma adecvata pentru solutionarea crizei locale, cu reverberatii nationale, privind trecerea în folosinta publica a casei si a terenului respectiv. Se vor parcurge, probabil, pasii legali: notificarea intentiei de expropriere, urmata de evaluarea „în vederea stabilirii unei juste despagubiri“ (art. 8, al. 2) si de transferul dreptului de proprietate.

Toate bune si frumoase, pâna la fixarea obiectului de expropriat, care nu înseamna doar casa, ci si perimetrul acesteia. Pentru ca nu am ajuns la o întelegere în aceasta privinta (se vrea doar exproprierea constructiei ca atare)
(…)
Am cautat, cu juristii, încadrarea cazului Casa Vasile Alecsandri în continutul Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. Nu i-am gasit locul, acolo fiind vorba de situatiile când statul demareaza lucrari de amploare, care afecteaza în traiectoria lor o anumita constructie sau un anumit teren.

Nu continutul Legii nr. 255/2010 este compatibil cu cazul Casa „Vasile Alecsandri“, ci al Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. La Art. 48, pct. b, se stipuleaza obligatia consiliului judetean de a „initia (…) procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica, în vederea protejarii monumentelor istorice (…)“. La rândul ei, directia judeteana pentru cultura si patrimoniu national „initiaza, atunci când este necesar, sau solicita consiliului judetean exproprierea pentru cauza de utilitate publica a monumentelor istorice, în vederea salvarii acestora de la distrugere si degradare“ (Art. 26, al. 12). Dat fiind modul de tratare a casei si a terenului, din 2000 încoace, devine extrem de urgenta exproprierea acestora, ca parti indivizibile ale unui monument istoric.

Așadar, exproprierea nu e bună, neapărat trebuie băgați bani în terenul pe care s-a pișat familia Alecsandri. Mai apoi, reiese că Primăria nu are ce face pentru salvarea casei, decât dacă dă bani mulți, în timp ce alte instituții pot cere lejer exproprierea. Păi atunci, ce mai chichirez gâlceava?