Plătit = mincinos? Chestiunea Roșia Montană Gold Corporation

Spiritele sunt în continuare aprinse, cu multe accente isterice și lipsite de logică. Discuțiile au degenerat, se pierde din vedere esențialul, s-a ajuns la problema banilor. Că s-au dat, că s-au luat, că presa și blogărimea e „pe interes”.

Ba că televiziunile, ziarele și unii bloggeri au fost plătiți cu milioane ca să susțină proiectul, ba că, mai nou, protestele din Piața Universității au fost organizate de asociații cu urme de finanțare de zeci de mii de euro de pe la miliardarul George Soros.

Mare greșeală, pornită de la relaționarea ipocrită cu BANUL și de la faptul că se pierde din vedere scopul său principal.

În esență, sunt două puncte de vedere diferite și ireconciliabile despre RMGC.

Primul e „pro”, având ca argument principal avantajul economic din exploatarea aurului, cu tot ceea ce decurge din el. Se fac și locuri de muncă, care tot bani înseamnă. Plus milioanele, zeci, sute, pe care le va încasa bugetul statului. Cei care împărtășesc acest punct de vedere sunt convinși că problema de mediu e rezolvată, nimic grav nu se poate întâmpla. Sau, la limită, că nu contează poluarea, importanți sunt banii.

Al doilea e „contra”, cu unic argument principal că ne paște un dezastru ecologic, așa cum alții au pățit-o deja. Exploatarea cu cianuri sună foarte rău, toată lumea știe că „cianura nu face bine”, și asta e suficient. Banii nu contează în ecuație, pentru că mediul este infinit mai important, ce să facem cu ei dacă ne îmbolnăvim și murim? Locurile de muncă sunt o problemă secundară, se poate face conversia profesională a minerilor. Sau nu contează, bine că mediul e salvat, localnicii să se descurce.

Problema banilor

Cele două categorii de argumente nu sunt compatibile. În lipsa altora, tot raționale, și pe fondul politizării situației, s-a ajuns la bani.

Un rând de bani e cel primit ca șpagă de politiceni de-a lungul timpului, trebuie făcută o plângere penală, ca să se investigheze, dar cine are curajul să o facă și să bage la bulău o pleiadă de politicieni ai nației?

Alt rând de bani e cel primit pentru influențarea opiniei publice. Cei mai mulți s-au dus de la RMGC la presă și bloggeri. Ziarele, televiziunile și onlinerii care par că au primit bani („nu poți fi pro RMGC decât dacă ai fost plătit”) susțin deschiderea exploatării aurului. Ar fi fost frumos dacă s-ar fi limitat la argumentul economic, dar nu, au început să acuze ipocrit tabăra „contra” că, la rândul său, a fost plătită („nu poți fi contra și nu vii în Piața Universității decât dacă ai fost plătit de Soros”).

Bani s-au dat, e limpede, e bine sau e rău? Criticii pierd din vedere esența presei, care este doar O AFACERE. Ziarele s-au născut acum vreo două secole din nevoia unor oameni de afaceri de a-și promova activitatea. Simplu! Între timp, lucrurile s-au nuanțat, dar tot la bani se ajunge și tot la interese. E ceva rău în asta? Nimic, absolut nimic! În cazul concret al RMGC, avem o companie care a dat bani ca să-i fie promovată imaginea, interesele și argumentele proprii. I-ați văzut pe cei de la, să zicem, Volkswagen, să scrie în reclame ce probleme au mașinile lor?

Ultimul rând de bani face obiectul unor acuzații recente (B1 și evz.ro făceau ieri spume pe tema asta), că Soros a dat zeci de mii de euro unor asociații, ca să organizeze protestele din Piață. Iarăși ajungem la bani, să zicem că e așa, ce e rău? La urma urmei, s-au promovat argumentele ecologice, n-a zis nimeni că Soros e bun de pus la rană. Orice acțiune de protest are nevoie de sprijin, de ce o fi dat Soros bani îl privește direct și personal, nu asta s-a promovat, nu asta au scandat oamenii.

Și adepții taberei „contra” au sărit pârleazul pe terenul isteriei. Televizunile, ziarele și bloggerii care au alte interese și opinii sunt arătați cu degetul că-s plătiți, vânduți otravei RMGC. Cea mai comică acuzație e că unele televiziuni n-au transmis suficiente imagini de la demonstrațiile „contra”. Păi bine, nene, da’ matale te duci să-ți exprimi o convingere sau să fii filmat și dat la tv? Fă-ți un clip personal și pune-l pe youtube, televiziunile n-au nicio obligație față de tine, cel mult pot să te piardă de telespectator, dar e un risc asumat.

Concluzie

Românii au o concepție greșită despre bani, în cei peste 20 de ani de capitalism original încă n-a pierdut reflexele comuniste. În mintea multora, cine a luat bani e neapărat mincinos. Chiar și unii ziariști îi acuză pe alții, uitând că ei înșiși trăiesc din publicitate și mereu sunt nevoiți să promoveze tot felul de produse, majoritatea tot nocive. Cum ar fi ca, lângă o reclamă cu Dacia Logan, un „ziarist vertical” să scrie că mașina e prost antifonată, incomodă, piesele de schimb sunt scumpe ca naiba și, peste toate, merge cu benzină, deci poluează! Ha?

Abordarea problemei RMGC din punctul de vedere al banilor aruncați pentru influențarea opiniei publice (manipulare, dacă vreți) e total eronată și abate atenția de la cele două feluri de argumente esențiale, ECONOMIC și ECOLOGIC.  Oamenii au de ales între cele două, nu între taberele care le promovează din interes ori din entuziasm. Importante sunt argumentele: dacă sunt reale și corecte, nu contează de ce sunt promovate și pe câți bani.

Pentru că „plătit” nu e totuna cu „mincinos”, să renunțăm să ne mai uităm în buzunarul oamenilor, să fim mai atenți la ceea ce au de spus. Eu, unul, sunt contra exploatării, consider că România se poate descurca și fără câștigurile din RMGC, iar dacă vom pierde procesul cu Gabriel Resources vom considera că am cumpărat niște aer mai curat, o apă mai bună de băut șamd.

PS. Din cauza obsesiei pentru bani, dezbaterile mediatizate de ziare ori televiziuni s-au transformat în lovituri mizerabile sub centură. S-au pierdut argumentele din vedere, a dispărut granița dintre „influencer” și „avocatul diavolului”. Excepție, emisiunile lui Moise Guran, de la TVR. Atenție de pe la min 14. E monumentală faza cu minerii blocați în subteran: „Ce căutau în subteran, e exploatație de suprafață?!”

– sursă ilustrație.