A fost odată ca niciodată – că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit – o pădure cu animale care de care mai sălbatice și mai nehalite.
În pădurea din poveste, trebuia să se organizeze un festival, din bani de la bugetul comun al animalelor. Sarcina a picat pe umerii căprioarei, pentru că inspiră milă, cu ochii ei blânzi și umezi.
Chiar și așa, căprioara din povestea noastră a vrut pentru munca sa mai mult decât cei 20.000 de euro prevăzuți în buget. Auzind ea că acum câțiva ani cineva a păscut pentru sine și turma sa vreo 200.000 de euro (cu alt festival, din altă poveste), a cerut să pască încă vreo 25.000 de euro.
Cum nu e prost cine cere, e prost cine dă, căprioara din poveste a primit refuz, iar festivalul din pădure s-a anulat.
Și v-am spus povestea așa cum am auzit-o. Orice asemănare cu fapte sau personaje reale e pur întâmplătoare, pentru că numai în povești se găsesc animale atât de lacome.
Stan a zis
Suplimentul a fost cerut de caprioara sau de lupul din padure(primarie)?*
*pamflet?
Florin Popescu a zis
@Stan: de căprioară. Lupul încasează doar înjurăturile.
Sisica a zis
Oare caprioara era autorizata sa faca asemenea susanea? Platea taxe si impozite la stat sau lua tot pentru ea, ca zice lumea ca practica meseria fara autorizatie legala de la finante!