Broșteanu
Totuși, gestul Laudietei este cel puțin ingrat, pentru că Broșteanu a făcut pentru ea și consortul ei lucruri pe care niciun ziarist cu demnitate nu le-ar face. Colac peste pupăză, omul a făcut un soi de atac cerebral, în momentul în care a fost schimbat din funcția de redactor-șef. Din fericire, și-a revenit, dar a fost dat afară ca o măsea stricată. Asta ar trebui să fie o lecție pentru coardele de la Deșteptarea: la toate le vine rândul, indiferent cât pupă în cur.
Despre el am mai vorbit aici.
PS. Totuși, ca om de presă, Broșteanu e cu zece clase peste Limbă. Dacă n-ar fi fost atât de obedient, lingușitor, fripturist, pupincurist și fanatic, Broșteanu ar fi putut ajunge chiar ziarist adevărat. Oricum, îl aștept să-și scrie memoriile, să ne povestească din experiență cum e să tot ți-o iei pe la spate, în presa băcăuană. Ca el nu știe nimeni.
PS2: Mai rămâne să vedem cine câștigă în războiul lui Limbă cu alt subordonat, Laurențiu Botin. Greu de prezis, dar am auzit că Bogdănel știe ceva despre niște bani!
Concluzia e că, dacă tot nu se face presă, la Deșteptarea se face jihad, iar câștigătorul e premiat cu dreptul de a pupa în cur mai apăsat.
Vai, ce nasol…:) Urmeaza Narcisa Fecioru, punem pariu?
Nu te contrazic. E posibil.
Imi pare rau pentru Nelu. Sincer, dincolo de ce zici ca e, ca nu e, ca a fost, ca n-a fost, realitattea e ca Nelu scria foarte bine. Are condei, stii cum se zice. Prin urmare, din punctul meu de vedere, este cu mult deasupra multora care s-au perindat pe acolo.Si inca ceva. O paranteza care nu trebuie citita de toata lumea.(El si Carmen Stavarache au fost singurii care m-au vizitat pe cand eram in spital, acum 14 ani. Sigur, nu am pretins sa vina intreaga redactie, doar ca ei au fost singurii care au avut curaj ).
PS: Din cate stiu, Narcisa nu e si nu-mi amintesc sa fi fost vreodata, jurnalista. Asa ca…
Eu am mai zis ca are și momente bune. Sau a avut. În 2001, el mi-a propus să vin la Deșteptarea, după 3 luni fără loc de muncă.
Înainte de asta, s-a oferit să vină chiar martor pentru mine, în litigiul de muncă pe care l-am avut cu Euro TV. Pe vremea aia, ca și acum, solidaritatea de breaslă era o poveste de adormit copiii.
Cum de-a ajuns în halul ăsta eu nu știu.
Fara discutii, si eu as fi venit ca martor in procesul vreunui coleg, nu chiar la toata lumea, dar la cei vechi, cu certitudine. De fapt, cred ca numai la Bin Laden nu m-as fi dus, nici daca ma platea cineva.