A murit Ovidiu Pauliuc, unul dintre cele mai talentate condeie pe care le-a avut presa băcăuană. Eu am lucrat cu el la Ziarul de Bacău, în anii 2002-2004. L-am tachinat mereu pentru râvna obsesivă cu care își amenaja și reamenaja locuința. Tot timpul mai avea o faianță de pus, un finisaj de făcut…
Pentru standardele presei, Ovidiu Pauliuc mi s-a părut un paradox: nu era conflictual! Nici în munca de ziarist, nici în redacție, nici la ieșirile colegiale. Ura să fie pus în situații imposibile, se întorcea pe călcâie și o tulea. În puținele conflicte pe care le-a avut, s-a văzut că nu era în pielea lui!
Bucovinean mândru, cu umor bonom și usturător, a fost mereu o minte limpede. De o „modestie paradoxală în stilistica vieții sociale”, cum a zis ieri profesorul Gheorghe Iorga.
A fost însă și un inadaptat, crizele din societate l-au prins nepregătit să facă față ferocității vremurilor. De-un timp, era pe lista de transplant pentru ficat, dar și el își făcea slabe speranțe. În rarele apariții pe la evenimente de presă, se vedea că nu e bine, dar chiar și atunci găsea o autoironie de plasat. Rămân legendare postările pe Facebook, de pe patul de spital!
În poza de mai sus (autor Liviu Maftei), în stânga, lângă „Guță”, e Ovidiu Pauliuc, prin 2003, când lucram împreună la Ziarul de Bacău. La momentul pozei, probabil „lucram” o bere, niște mititei, ca proletarii.
A murit acasă la el, aseară. Ca să fac o glumă – sigur ar fi chicotit! – s-a dus să mai pună o faianță, un borcan de murături.
Lasă un răspuns