Vacanță în Corsica – idei pentru la vară

O vacanță în Corsica, numită și „Insula Frumuseţii”, e desigur mai scumpă decât în Sicilia și nu te duci acolo pentru amfiteatre grecești, chiar dacă grecii n-au omis nici insula asta, din Mediterana.

Cu siguranță însă, Corsica e cea mai bună destinație pentru plajă, plimbări pe apă și uscat, dar și pentru turiștii culinari.

Avantajul pentru români este că… nu prea dai peste conaționali, am întâlnit doar două angajate într-un supermarket, o maimuță turistă urlătoare într-un sat de pescari și doi meseriași pe un feribot Corsica Ferries, care se străduiau să repare o ușă stricată. În rest, n-am auzit românește.

Cum am călătorit spre și în Corsica?

Am zburat la Nisa, de unde am luat un low-cost, Air Corsica, până la aeroportul Figari (aproape de Bonifacio și Porto Vecchio). De la aeroport, cum se termină august, nu mai ai autobuze spre Bonifacio, costă cam 40 de euro taxiul.

De la Bonifacio la Ajaccio, cu autobuzul, vreo 3-4 ore cu serpentine chinuitoare, nu cred că-s multe porțiuni de 200 de metri în linie dreaptă. De la Ajaccio înapoi la Nisa, cu feribot, cam 40 de euro, ar fi costat peste 70 dacă eram cu mașina.

Bonifacio

Corsica are mai multe orașe pe coastă, toate sunt senzaționale, dar eu am fost doar în zonele Bonifacio și Ajaccio, așa că despre ele scriu. Am și poze. Turiștii care merg cu mașina sau închiriază una se pot caza oriunde, dar pietonii sunt nevoiți să plătească ceva mai mult ca să stea în orașe.

Pe scurt, despre atracțiile din zona Bonifacio. Orașul are două părți, cea de jos, unde e portul, și cea de sus, unde e cetatea medievală, restaurată recent cu fonduri europene. Partea de sus e cocoțată pe faleze, oriunde caști ochii peisajele te lasă mut.

Cei care vor să dea jos din calorii pot urca și coborî L’Escalier du Roi d’Aragon, Scara regelui de Aragon. Cică respectivul ar fi vrut prin 1400 și ceva să cucerească Bonifacio și într-o noapte ar fi săpat sutele de trepte în faleză. Probabil e o minciună frumoasă. Altă legendă, mai credibilă, e că scările au fost săpate de călugări, oricum nu într-o noapte.

Bonifacio e la 12 km de cel mai nordic punct al Sardiniei, insula de sub Corsica. Și mai aproape de Sardinia sunt Insulele Lavezzi, pe care se află și plaja Cala Acciarino, în top 10 european. În paranteză fie spus, am găsit cel puțin alte 2 plaje în Corsica ce ar putea să stea bine-mersi într-un top 10.

Insulele Lavezzi sunt o rezervație naturală de bolovani mai mari, mai mici. Vegetația ar fi considerată, la noi, buruiană, iar faună n-am prea văzut, doar șopârle. Mai e și cataroiul în formă de elefant. Interesant e că, deși pline de plaje, locurile nu-s deloc amenajate, îs ținute sută la sută sălbatice, n-au turiștii unde să se pipi, n-au unde să se schimbe.

Lavezzi nu-s locuite, plajele îs populate cu turiști, dar nu foarte mulți, și curate. E drept, am mai dat peste câte un chiștoc… Dar în ansamblu, foarte curat, toți se îmbracă-dezbracă în aer liber, mâncare de acasă, resturile, luate la pachet.

Nimeni nu rămâne acolo, personalul bărcilor are contoare și numără cu mare grijă să le iasă numărătoarea pasagerilor, la întoarcere.

Plage du Grand Sperone, Plage du Petit Sperone

O vacanță în Corsica n-are farmec fără plajă și bălăceală. La câțiva kilometri de Bonifacio, se află două dintre cele mai frumoase plaje pe care le-am văzut, una e Plage du Grand Sperone, alta Plage du Petit Sperone.

Se ajunge destul de greu, nu-s chiar la asfalt, dar șușaua ajunge în zonă, se poate parca pe stânga și pe dreapta, după care sunt niște cărărui.

Eu am mers pe jos, din Bonifacio, prin pustie, am încercat să scurtez drumul. Am scurtat, experiența e memorabilă. Peisajul, când ajungi la micile golfuri cu plaje, merită efortul marșului prin soare. Plus satisfacția că nu-s mulți acolo:

Ajaccio

Ajaccio e capitala Corsicii, e un oraș-stațiune bine organizat, curat și nițel cam aglomerat, dar în niciun caz ca un Dubrovnik. Zona turistică poate fi luată lejer la pas, plaje îs peste tot.

Din Ajaccio se trage Napoleon Bonaparte, care are și o casă memorială.

Calanques de Piana

Din Ajaccio, se organizează excursii cu vase de pasageri, eu am ales-o pe cea spre Calanques de Piana (Les Calanques de Piana, „calanques” n-are traducere sau n-am găsit eu, s-ar putea echivala cu „bolovani din apă”). 58 de euro de persoană, durează de la prima oră până seara. Obositor, dar merită trambalarea.

Se face și o oprire într-un „sat de pescari” pe care se găsesc restaurante, cafenele. Nu multe, cât să nu mori de foame și sete. Am întâlnit și un soi de vaci pitice. Fotografiile n-au putut surprinde pe deplin frumusețea peisajelor pe care le-am văzut:

Am scris toate astea doar ca să vă invit să mai lăsați gloata – Bulgaria, Grecia, Turcia – și să vă duceți în zone mai puțin „tradiționale” pentru români. O vacanță în Corsica nu e cea mai ieftină, dar nici nu trebuie să-ți vinzi un rinichi, dacă ești cumpătat.

Despre mâncarea din Corsica n-am scris nimic, n-am vocabularul necesar, am cedat reclamelor locale și am mâncat „aubergine à la …”, vinete gătite după rețete locale, fiecare localitate are propria rețetă. … à la bonifaciene etc . Se mănâncă, delicioase, cu tot cu coajă. Mmm! Vinurile locale sunt foarte bune, la fel și berea din castane.

Despre o vacanță în Corsica, puteți citi mai multe aici.